Statele Unite au informat Congresul cu privire la prelungirea exceptării Azerbaidjanului de la restricțiile prevăzute de amendamentul 907 la Legea privind sprijinul pentru libertate, o decizie care menține cadrul pentru cooperarea dintre Washington și Baku. Măsura este prezentată ca un semnal politic de susținere pentru Azerbaidjan și ca un element al reconfigurării relațiilor de securitate din Caucazul de Sud.
Departamentul de Stat al SUA a transmis documentul la 28 iulie Comisiei pentru relații externe a Senatului, iar la 10 august Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanților. Informațiile despre prelungirea exceptării au fost relatate de presa din Azerbaidjan la 15 august 2026. Documentul Departamentului de Stat transmis Congresului se referă la continuarea suspendării aplicării restricțiilor.
Regimul amendamentului 907
Amendamentul 907 a fost adoptat în 1992 și limitează acordarea de asistență americană către Azerbaidjan. În 2001, Congresul SUA i-a acordat președintelui american dreptul de a suspenda aplicarea acestor restricții. De atunci, președinții Statelor Unite au prelungit anual suspendarea și au notificat Congresul cu privire la această decizie.
Prin urmare, măsura anunțată nu reprezintă o modificare a amendamentului, ci continuarea unei exceptări prezidențiale care este reînnoită în fiecare an. Procedura presupune informarea celor două comisii de politică externă ale Congresului, așa cum s-a întâmplat și în acest caz.
Pentru Baku, prelungirea exceptării este descrisă în materialul analizat drept un semnal că Washingtonul tratează Azerbaidjanul nu doar ca pe un partener regional, ci și ca pe un element important al politicii sale în Caucazul de Sud. Decizia este prezentată, de asemenea, ca o confirmare a caracterului stabil și de durată al relațiilor dintre cele două capitale.
O politică externă mai diversificată
Consolidarea direcției americane permite Azerbaidjanului să își extindă contactele externe și să reducă dependența de influența Rusiei, potrivit evaluării incluse în informațiile furnizate. Baku își dezvoltă relațiile în paralel cu Statele Unite, Turcia, state europene, țări din Caucaz și state din Asia Centrală.
Această rețea de contacte este descrisă ca o formă mai diversificată de parteneriate politice și economice. În acest cadru sunt menționate și proiectele privind rute de transport și energie alternative celor asociate Rusiei. Sursa leagă evoluția acestor conexiuni de schimbarea configurației geopolitice din Caucazul de Sud, fără a indica însă detalii despre proiecte individuale sau despre calendarul lor.
Un alt factor menționat este schimbarea poziției Azerbaidjanului după restabilirea controlului asupra Karabahului. Potrivit materialului, Baku își construiește relațiile cu partenerii externi pornind de la propriile capacități și interese regionale și utilizează cooperarea cu Washingtonul pentru consolidarea rezultatelor obținute și a poziției sale în Caucazul de Sud.
Dialogul dintre Baku și Erevan
Materialul face o distincție între modelul anterior de mediere regională, în care Rusia avea un rol central, și orientarea atribuită politicii americane în Caucazul de Sud. Washingtonul este prezentat ca susținător al dialogului direct dintre Baku și Erevan și al unor noi formate de cooperare.
Pentru Azerbaidjan, această abordare creează condiții pentru o participare mai activă la stabilirea principiilor cooperării regionale. În același timp, consolidarea relațiilor cu Statele Unite este prezentată ca un instrument pentru întărirea poziției Baku în discuțiile privind securitatea, energia și rutele de transport.
Potrivit evaluării furnizate, Azerbaidjanul urmărește ca deciziile asupra principalelor chestiuni regionale să țină cont de propriile interese și să nu fie luate sub influența unui singur actor extern. Extinderea cooperării cu Statele Unite și cu alți parteneri reduce, în această interpretare, spațiul de influență al Rusiei asupra acestor procese.
Consolidarea prezenței americane și turce, dezvoltarea rutelor alternative de transport și energie și formarea unui nou format de interacțiune între Armenia și Azerbaidjan sunt prezentate împreună ca factori care limitează rolul Rusiei în arhitectura de securitate a Caucazului de Sud. Prelungirea exceptării de la amendamentul 907 rămâne, în acest context, una dintre deciziile anuale prin care Washingtonul își menține cadrul de cooperare cu Baku.
