AfD vrea să schimbe radical felul în care Germania se raportează la războiul din Ucraina, la Rusia și la Statele Unite. În două documente de politică externă, partidul propune oprirea ajutorului militar pentru Kiev, ridicarea sancțiunilor împotriva Moscovei și relansarea proiectului Nord Stream.
Documentele, prezentate la 2 noiembrie 2026 de Markus Frohnmaier, Steffen Kotre și Gerold Otten, politicienii AfD responsabili de orientarea externă a formațiunii, pledează în același timp pentru o cooperare mai strânsă cu administrația lui Donald Trump. Conținutul lor a fost relatat de Welt.
Este vorba despre propuneri de partid, nu despre politica oficială a guvernului german sau despre termenii unui acord de pace existent. Totuși, puse cap la cap, măsurile ar repoziționa Germania: de la unul dintre principalii susținători europeni ai Ucrainei la un stat care ar reduce presiunea asupra Rusiei și ar favoriza revenirea la legături economice cu Moscova.
Un alt limbaj pentru război
Schimbarea începe chiar cu felul în care documentele descriu conflictul. Invazia rusă nu mai este condamnată direct. Războiul este numit o „tragedie” care trebuie încheiată „cât mai repede posibil”, printr-o decizie care să țină cont de „interesele de securitate ale tuturor părților la conflict”.
Formularea nu reprezintă un plan de pace detaliat. Nu precizează condițiile unei retrageri ruse, garanțiile de securitate pentru Ucraina sau statutul teritoriilor ocupate. Nici nu explică modul în care interesele Kievului ar urma să fie cântărite în raport cu cererile Moscovei.
Mesajul politic este însă clar: responsabilitatea pentru declanșarea războiului trece în plan secund, iar rapiditatea unei înțelegeri și interesele ambelor părți ajung în prim-plan. Dacă această abordare ar deveni politică de stat, Ucraina ar putea fi supusă unei presiuni mai mari pentru a accepta un acord înainte ca problemele privind suveranitatea, granițele și securitatea sa pe termen lung să fie rezolvate.
AfD prezintă o înțelegere rapidă drept o cale de a opri războiul. Dar efectul real ar depinde de condițiile acordului, pe care documentele nu le descriu. Încetarea sprijinului pentru Ucraina fără un angajament privind retragerea Rusiei sau fără garanții aplicabile ar modifica, în orice caz, echilibrul de forțe înaintea unor eventuale negocieri.
Mai puține arme pentru Kiev, mai puțină presiune asupra Moscovei
Cea mai directă cerere a partidului este oprirea ajutorului militar german pentru Kiev. În paralel, AfD solicită anularea sancțiunilor economice împotriva Rusiei. Cele două măsuri ar elimina simultan principalele instrumente folosite de Berlin după invazie: sprijinul pentru apărarea ucraineană și presiunea economică asupra Moscovei.
Privite separat, propunerile pot fi prezentate drept schimbări în politica militară și comercială. Împreună, ele ar schimba raportul de influență. Ucraina ar dispune de mai puține resurse pentru apărare și ar putea ajunge la masa negocierilor cu o poziție mai slabă, în timp ce Rusia ar suporta costuri economice mai mici pentru continuarea războiului.
Documentele nu cer explicit recunoașterea juridică a controlului rus asupra teritoriilor ocupate. O asemenea concluzie nu poate fi dedusă direct din cererile prezentate. Riscul ține de contextul creat de ele: dacă Rusia ar păstra teritoriile ocupate, iar Ucraina ar pierde sprijinul extern, linia de control existentă ar putea deveni baza practică a unui viitor acord.
Acest lucru nu ar echivala automat cu recunoașterea oficială a cuceririlor teritoriale. O revenire la relații politice și economice normale, în timp ce ocupația continuă, ar putea însă fixa situația de facto în negocieri. Moscova ar putea fi încurajată să-și mențină pozițiile, mizând pe slăbirea sprijinului pentru Kiev și pe apariția unor divergențe între statele europene.
Întrebarea centrală este dacă succesiunea propusă de AfD ar determina Rusia să accepte un acord sau ar transfera, în principal, presiunea pentru încheierea războiului de la Moscova la Kiev. Documentele stabilesc o direcție politică, dar nu demonstrează că Rusia ar accepta o înțelegere care să protejeze suveranitatea Ucrainei.
Nord Stream, simbolul revenirii la vechiul model
Relansarea proiectului Nord Stream adaugă o dimensiune energetică programului. Conducta simbolizează modelul german anterior războiului: legături comerciale și energetice strânse cu Rusia, menținute chiar și atunci când interesele strategice ale celor două state începeau să se îndepărteze.
Revenirea la Nord Stream, împreună cu anularea sancțiunilor, ar transmite că Berlinul ar putea reconstrui relațiile economice cu Moscova înainte de soluționarea definitivă a războiului. Nu ar fi, prin urmare, doar o decizie despre infrastructură sau aprovizionare cu energie, ci o încercare de a separa din nou comerțul de problemele de securitate.
Pentru Ucraina, consecințele ar fi și politice. Reluarea cooperării energetice directe ar putea diminua presiunea pe care Germania și alte state europene încearcă să o mențină asupra Rusiei. Ar putea apărea, de asemenea, impresia că ocuparea unei părți a teritoriului ucrainean este compatibilă cu revenirea treptată la relații comerciale obișnuite.
Pentru Uniunea Europeană, o schimbare de direcție la Berlin ar avea o greutate aparte. Germania este unul dintre cei mai importanți susținători europeni ai Ucrainei. Renunțarea la ajutorul militar și la sancțiuni nu i-ar obliga automat pe ceilalți membri să procedeze la fel, dar ar face mult mai dificilă menținerea unei poziții comune față de Moscova.
Apropiere de Trump, distanță față de prezența militară americană
Abordarea AfD față de Statele Unite nu este una pur și simplu favorabilă sau ostilă Washingtonului. Partidul dorește o cooperare mai strânsă cu administrația lui Donald Trump, dar salută și posibilitatea reducerii trupelor americane staționate în Germania. În plus, se opune desfășurării de rachete americane pe teritoriul german.
Cele două poziții nu se exclud în mod necesar. Un partid poate căuta apropierea politică de o administrație americană și, în același timp, poate susține un rol militar mai redus al Statelor Unite în Europa. Alături de oprirea ajutorului pentru Ucraina și normalizarea relațiilor cu Rusia, ele indică însă o legătură mai slabă a Germaniei cu actuala arhitectură de securitate transatlantică.
Multe guverne europene consideră prezența americană și descurajarea aliată garanții importante împotriva extinderii puterii Rusiei. O reducere a trupelor americane ar ridica astfel o întrebare la care documentele AfD nu răspund: cum ar înlocui Germania și partenerii săi europeni capacitățile militare și garanțiile politice oferite de Washington?
Documentele critică și ceea ce AfD numește „ideologia progresistă” din organizațiile internaționale. Astfel, disputele culturale sunt așezate alături de chestiuni privind alianțele, amplasarea rachetelor și războiul din Ucraina. Programul propus combină o reorientare strategică cu o respingere mai largă a priorităților politice și sociale asociate instituțiilor internaționale liberale.
De la platformă de opoziție la test pentru Europa
Pentru moment, propunerile rămân poziții ale unui partid de opoziție. Importanța lor constă în direcția pe care o trasează: AfD nu discută doar amploarea ajutorului german pentru Ucraina, ci contestă ideea că sprijinirea Kievului și menținerea presiunii asupra Moscovei ar trebui să rămână interese centrale ale Germaniei.
Dacă ar fi aplicate împreună, măsurile ar transforma rolul Berlinului în răspunsul european la război. Germania ar trece de la statutul de susținător important al Ucrainei la cel de forță care limitează ajutorul militar, elimină sancțiunile și redeschide canalele economice către Rusia.
Rămâne de văzut dacă AfD va putea transforma aceste idei în politică guvernamentală. Întrebarea imediată este însă ce preț ar avea schimbul propus de partid — negocieri mai rapide și reluarea relațiilor economice în schimbul reducerii sprijinului pentru Ucraina și a presiunii asupra Rusiei — pentru poziția Kievului și pentru coeziunea europeană.
