Liderul chinez Xi Jinping a încercat să profite de răcirea relațiilor dintre SUA și Europa după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, prezentând China ca o mare putere mult mai responsabilă. Cu toate acestea, liderii Uniunii Europene au rămas sceptici și consideră că supraviețuirea principalelor industrii europene este amenințată de Beijing. O analiză a Foreign Affairs subliniază că noul șoc economic provocat de China va afecta în special Europa, devastând sectoare industriale care depind de tehnologii avansate, ceea ce ar conduce la pierderi uriașe de locuri de muncă.
În 2025, Xi Jinping a invitat Bruxellesul să se alăture Beijingului în „susținerea multilateralismului, protejarea echității și a dreptății” și respingerea „unilateralismului și a intimidării”. În ciuda acestei retorici, China nu a oferit europenilor soluții concrete și nu a abordat îngrijorările legate de practicile comerciale neloiale care afectează industriile europene.
Premierul chinez Li Qiang a respins recent temerile europenilor referitoare la un „al doilea șoc chinez”, sugerându-le să se concentreze asupra „celei de-a doua oportunități chineze”. Primul șoc a devastat industria SUA în sectoare precum mobilierul, textilele și metalele, după aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului, iar al doilea va afecta în principal industriile europene din domeniul automobilistic, utilajelor, substanțelor chimice, farmaceuticelor și energiei verzi.
Guvernul Franței a propus în 2026 „crearea unui nivel de protecție echivalent cu un tarif general de aproximativ 30% împotriva Chinei”. De asemenea, deși Germania a ezitat inițial, cancelarul Friedrich Merz a indicat că este dispus să acționeze împotriva practicilor comerciale neloiale ale Chinei. Luna trecută, toate statele membre UE, cu excepția Spaniei, au cerut Comisiei Europene să elaboreze un set de soluții pentru a aborda această criză.
Un război comercial total cu China a devenit o posibilitate reală, în condițiile în care Europa rămâne singura piață majoră complet deschisă produselor chinezești. Având o cerere internă slabă și multe firme care nu reușesc să obțină profit, Beijingul are o nevoie disperată de piața europeană, ceea ce presupune că va face eforturi semnificative pentru a-și menține accesul la aceasta.
Dacă Bruxellul dorește să aibă suficiente „arme” pentru a face față unui viitor război comercial cu China, va necesita o unitate maximă din partea membrilor UE și o cooperare extinsă cu partenerii externi, pentru a proteja baza industrială vitală pentru prosperitatea și securitatea continentului.
Cota Chinei în producția globală a crescut de la 6% în anul 2000 la aproximativ 30%, în timp ce cota Uniunii Europene a scăzut de la 30% la 17%. Între 2015 și anul trecut, valoarea exporturilor chinezești în UE a crescut cu 89%, iar deficitul comercial s-a extins de patru ori, ajungând la 411 miliarde de dolari.
Jens Eskelund, președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, a comparat relația dintre UE și China cu „un vas portcontainer gigantic lung de 400 de metri și încărcat cu 24.000 de containere, care merge înspre Europa și se întoarce aproape gol”. Industriașii europeni pierd, de asemenea, teren pe piețele din Brazilia, Indonezia și Africa de Sud, inundate de importuri chinezești. Consecințele se resimt deja, industria germană pierzând 10.000 de locuri de muncă pe lună.
Fondatorul companiei Herrenknecht a spus că „șocul chinez este real și lovește industria germană cu toată forța”. Beijingul, pe lângă subvențiile masive pe care le primește de la guvern, a învățat cum să transforme slăbiciunile europene într-o armă, folosind toate instrumentele de care dispune pentru a forța europenii să-și păstreze piețele deschise pentru produsele sale.
Impactul iminent va fi unul sever, afectând simultan toate marile industrii europene, care vor fi subminate de competitori chinezi cu care nu pot concura din punct de vedere al costurilor. Industria energiei solare din Europa, care avea o cotă de 30% din producția globală la începutul anilor 2010, a ajuns acum la doar 1% din cauza competitorilor din China.
Europa riscă astfel să piardă sute de mii de locuri de muncă, iar dispariția acestor industrii va face reconstrucția extrem de costisitoare. Pierderea capacității industriale ar putea genera un ciclu vicios de dependență față de China, care ar putea transforma Uniunea Europeană într-un vasal al Beijingului.
Fără protecție împotriva competitorilor chinezi, obiectivele de reînarmare ale țărilor europene ar putea deveni imposibil de realizat. Importurile din China sunt ieftine în prezent, dar în viitor, Beijingul ar putea recurge la dictarea prețurilor produselor exportate în Europa, odată ce companiile chinezești și-ar fi eliminat toți rivalii europeni.
Uniunea Europeană riscă, fără o pregătire adecvată, să piardă decisiv un viitor război comercial împotriva Chinei. Un scenariu pesimist este ușor de imaginat. China ar putea reacționa la posibilele tarife impuse de UE prin reducerea factorilor cheie care influențează producția industrială, lăsând Europa izolată și presionând alegătorii să ceară o cedare față de cerințele Beijingului.
Acest scenariu nu este inevitabil. Timpul este scurt, dar Bruxellesul are încă oportunitatea de a lupta pentru apărarea bazei sale industriale valoroase.
