Generalul rus Serghei Surovikin a ocupat poziții de comandă în Siria și Ucraina în perioade marcate de atacuri asupra locuințelor, spitalelor, piețelor și infrastructurii energetice. Investigațiile organizațiilor pentru drepturile omului și ale organismelor ONU au documentat amploarea acestor operațiuni, dar nu au stabilit printr-o hotărâre judecătorească faptul că Surovikin a ordonat personal fiecare atac.
Această distincție este esențială pentru dosarul său. Întrebarea juridică nu este doar ce s-a întâmplat sub comanda lui, ci ce ordine a transmis, ce informații deținea și dacă avea capacitatea efectivă de a preveni sau pedepsi încălcările dreptului internațional umanitar.
Siria și reputația unui comandant fără compromisuri
Surovikin a comandat contingentul militar rus din Siria între aprilie și decembrie 2017, apoi din ianuarie până în aprilie 2019, în timp ce Rusia sprijinea guvernul lui Bashar al-Assad. În acei ani a primit în presă și în discursul politic poreclele „Măcelarul sirian” și „Generalul Armaghedon”. Acestea nu reprezintă constatări judiciare, dar reflectă imaginea unui comandant asociat cu operațiuni aeriene de amploare și bombardamente devastatoare.
Human Rights Watch a documentat atacuri aeriene ruse asupra zonelor controlate de opoziție din Alep, inclusiv asupra cartierelor rezidențiale și unităților medicale. În raportul publicat în octombrie 2020, intitulat Țintirea vieții în Idlib: atacurile siriene și ruse asupra infrastructurii civile, organizația l-a enumerat pe Surovikin printre comandanții ruși de rang înalt a căror posibilă responsabilitate de comandă pentru crime de război trebuia examinată.
Raportul a analizat 46 de atacuri efectuate de forțele siriene și ruse între martie 2019 și martie 2020. Potrivit constatărilor sale, cel puțin 224 de civili au fost uciși și 561 răniți, 12 unități medicale și 10 școli au fost avariate, iar aproximativ 1,4 milioane de oameni au fost strămutați. Human Rights Watch a examinat imagini din satelit, peste 550 de fotografii și înregistrări video, precum și mărturiile a mai mult de 100 de martori. În numeroase cazuri, cercetătorii nu au identificat în apropierea locurilor lovite un obiectiv militar legal aparent.
Aceste elemente ridică întrebări serioase privind legalitatea atacurilor, dar nu demonstrează singure că Surovikin a ordonat fiecare lovitură sau că știa despre fiecare operațiune. Pentru stabilirea responsabilității individuale de comandă sunt necesare dovezi privind ierarhia militară, informațiile disponibile comandantului și posibilitatea sa reală de a preveni sau sancționa încălcările.
Unul dintre cele mai grave incidente documentate de ONU a avut loc la 13 noiembrie 2017, când un avion rus a lovit piața centrală din Atarib, în provincia Alep. Comisia internațională independentă de anchetă a ONU pentru Siria a constatat indicii că aeronava a folosit muniție aeriană neghidată. Au fost ucise 84 de persoane, între care cinci copii și șase femei, iar aproximativ 150 au fost rănite. O mare parte a pieței, locuințele din apropiere și infrastructura civilă adiacentă au fost distruse.
Unitățile medicale au fost, de asemenea, lovite în mod repetat în timpul operațiunilor siriene. În ofensiva începută în septembrie 2017, șase spitale și cinci centre de protecție civilă au fost distruse sau avariate. În timpul campaniei au murit peste 150 de civili, potrivit constatărilor documentate. Human Rights Watch a consemnat, de asemenea, cel puțin 238 de cazuri de folosire a munițiilor cu dispersie între august 2016 și iulie 2017, precum și 22 de atacuri cu arme incendiare în 2017. În aprilie, organizația a documentat utilizarea unor submuniții incendiare de tip ZAB în apropiere de Sarakib, în provincia Idlib.
Atacul chimic de la Han Șeihun
La 4 aprilie 2017, orașul Han Șeihun din provincia Idlib a fost lovit de un atac cu sarin. Human Rights Watch a raportat cel puțin 90 de morți, inclusiv copii. Un mecanism comun de anchetă creat de ONU și Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice a atribuit forțelor guvernamentale siriene responsabilitatea pentru folosirea armei chimice.
Atacul a avut loc în timpul primei misiuni a lui Surovikin în Siria, când acesta comanda contingentul rus care sprijinea guvernul lui Assad. Conexiunea temporală și militară îl plasează în structura generală a operațiunii, dar nu dovedește responsabilitatea sa personală pentru atacul chimic. O asemenea concluzie ar necesita probe concrete despre ordine, informațiile disponibile și controlul asupra unităților implicate.
În Ucraina, infrastructura energetică a devenit țintă
La 8 octombrie 2022, Surovikin a preluat comanda Grupării Comune de Forțe a Rusiei din Ucraina, funcție pe care a deținut-o până la 11 ianuarie 2023. La două zile după numirea sa, Rusia a lansat un atac masiv cu rachete asupra Kievului, orașelor Dnipro, Zaporijjea, Jîtomîr și altor localități. Au fost lovite zone rezidențiale, instalații energetice, căi de transport și alte obiective civile.
În Kiev au fost avariate clădiri universitare, instituții culturale, o parte a parcului Șevcenko și un pod pietonal. Unsprezece persoane au fost ucise, iar 89 au fost rănite. Din octombrie 2022, forțele ruse au atacat în mod repetat centrale electrice, stații de transformare, instalații de încălzire și rețele de electricitate. Milioane de oameni au rămas fără energie, apă sau încălzire în timp ce temperaturile scădeau.
La 15 noiembrie 2022, Rusia a lansat aproximativ 90 de rachete asupra unor ținte din mai multe regiuni ale Ucrainei. Au fost avariate instalații energetice și clădiri de locuințe din Kiev. Până la începutul lunii decembrie, cel puțin 77 de civili fuseseră uciși și 272 răniți în atacurile asupra infrastructurii energetice și în loviturile asociate acestora.
Analiștii Fundației Carnegie au evaluat campania împotriva sistemului energetic ucrainean drept o încercare de a slăbi capacitatea țării de a purta războiul și de a crește presiunea asupra populației. Institutul pentru Studiul Războiului a apreciat că ofensiva aeriană asociată cu Surovikin nu și-a atins obiectivul strategic și a provocat în principal noi suferințe civililor.
Consecințele au fost vizibile în atacuri individuale. La 23 noiembrie 2022, o muniție rusă a lovit o zonă rezidențială din Vișhorod, în regiunea Kiev. Mai multe blocuri au fost avariate, șapte persoane au murit și 35 au fost rănite, între care șase copii. În aceeași noapte, o rachetă a lovit maternitatea unui spital din Vilniansk, în regiunea Zaporijjea. O parte a clădirii medicale a fost distrusă, iar un nou-născut de două zile a murit.
La 16 decembrie, o rachetă a lovit un bloc de locuințe cu trei etaje din Krîvîi Rih. Una dintre scările clădirii s-a prăbușit. Au murit patru persoane, inclusiv un copil, iar alte 13 au fost rănite.
Ce a stabilit justiția internațională
Campania rusă împotriva infrastructurii energetice ucrainene a primit deja o evaluare procedurală din partea Curții Penale Internaționale. În martie 2024, judecătorii au emis mandate de arestare pe numele general-locotenentului Serghei Kobilaș și amiralului Viktor Sokolov. În iunie, au urmat mandate pentru fostul ministru rus al apărării Serghei Șoigu și șeful Statului Major, Valeri Gherasimov.
Judecătorii au indicat motive rezonabile pentru a suspecta crime de război legate de atacuri îndreptate împotriva unor obiective civile și de daune colaterale excesive provocate populației civile. Ei au apreciat, de asemenea, că natura sistematică a campaniei trebuie analizată și în contextul unor posibile crime împotriva umanității.
Surovikin nu se află printre generalii ruși despre care Curtea Penală Internațională a anunțat public că sunt vizați de un mandat de arestare. Uniunea Europeană l-a inclus însă pe lista de sancțiuni încă din 2022, invocând rolul său într-o perioadă în care forțele ruse efectuau atacuri aeriene de amploare asupra unor ținte civile, inclusiv infrastructura energetică ucraineană. Marea Britanie, Elveția, Australia, Noua Zeelandă, Ucraina și Japonia au impus, de asemenea, sancțiuni împotriva sa.
Sancțiunile sunt măsuri politice și economice, nu condamnări penale. Ele nu înlocuiesc demonstrarea responsabilității individuale în fața unei instanțe.
Un articol al publicației britanice The Telegraph, potrivit căruia Vladimir Putin i-ar fi ordonat lui Surovikin să distrugă podurile din Kiev, trebuie tratat ca o relatare despre un ordin presupus, nu ca un fapt confirmat judiciar. Podurile capitalei ucrainene sunt esențiale pentru deplasarea civililor, serviciile de urgență, accesul la spitale, aprovizionare și funcționarea orașului. Stabilirea caracterului de crimă de război al unui asemenea atac ar depinde însă de statutul militar al obiectivului, scopul operațiunii, necesitatea militară, prejudiciul civil previzibil și modul concret în care atacul a fost executat.
Dosarul Surovikin nu poate fi decis nici de reputația generalului, nici doar de numărul victimelor. Investigațiile din Siria documentează atacuri asupra infrastructurii civile în timpul unor operațiuni în care el a deținut funcții importante. Evenimentele din Ucraina îl plasează la vârful comandamentului operațional în prima etapă a unei campanii susținute împotriva sistemului energetic și a altor obiective civile.
Sarcina decisivă a anchetatorilor este să lege operațiunile concrete de ordine, informații și decizii identificabile. Ei trebuie să stabilească, de asemenea, dacă Surovikin exercita un control efectiv asupra unităților implicate și dacă știa sau ar fi trebuit să știe despre acțiunile ilegale. Până când această legătură nu este demonstrată, atacurile documentate constituie un temei serios pentru examinarea unei posibile responsabilități de comandă, dar nu o dovadă definitivă a vinovăției personale.
