La 30 septembrie 2026, publicația cehă Nová Republika a susținut că guvernele europene și președintele Petr Pavel sunt responsabile pentru prelungirea războiului din Ucraina. Mesajul nu contestă doar sprijinul acordat Kievului, ci schimbă ordinea cauză–efect: Rusia, statul care a declanșat invazia pe scară largă, este împinsă în plan secund, iar ajutorul oferit țării atacate devine prezentat drept sursa conflictului.
Articolul afirmă că „rușii nu sunt dușmanii noștri” și că adevărații dușmani trebuie căutați „în guverne, instituții, mass-media și printre politicieni precum președintele ceh Petr Pavel și susținătorii săi”. Aceștia sunt descriși drept „creatorii războiului pe care și-l doresc”. Textul îi îndeamnă apoi pe alegători să sprijine candidați care spun nu războiului, Uniunii Europene, „tuturor prostiilor de la Bruxelles” și urii față de Rusia.
Publicația poate fi consultată pe site-ul Nová Republika.
Invazia dispare, reacția Europei devine „cauza” războiului
Premisa centrală a articolului se bazează pe inversarea responsabilității. Rusia a început invazia pe scară largă a Ucrainei, iar guvernele europene au început să sprijine statul atacat prin ajutor politic, financiar și militar. A prezenta acest sprijin drept originea războiului înseamnă să transferi responsabilitatea de la statul care a lansat agresiunea către statele care ajută victima să reziste.
Prin această schimbare, mai multe dispute politice sunt reunite într-o singură narațiune. Livrările de arme și muniții, sancțiunile împotriva Rusiei, politica europeană de apărare și sprijinul pentru Kiev sunt prezentate ca părți ale unui presupus proiect menit să prelungească războiul. Moscova dispare astfel din rolul de agresor, iar guvernele care răspund invaziei sunt descrise drept principalii adversari ai păcii.
Există, desigur, o dezbatere legitimă despre amploarea, costul, durata și riscurile ajutorului militar. Această dezbatere pornește însă de la o altă întrebare: cum poate fi încheiat războiul fără ca forța să stabilească termenii păcii? Ea nu presupune că statele europene au declanșat conflictul.
Poziția oficială a Uniunii Europene combină sprijinul militar pentru Ucraina cu presiunea diplomatică asupra Moscovei. Liderii europeni cer o încetare completă, imediată și necondiționată a focului, precum și negocieri substanțiale. În același timp, ei insistă că Ucraina trebuie să participe la aceste discuții și că termenii păcii nu pot fi hotărâți fără țara al cărei teritoriu a fost invadat.
De ce ajutorul militar este prezentat ca o condiție pentru negocieri
În logica guvernelor europene, sprijinirea apărării Ucrainei nu este opusul diplomației. Scopul declarat este să împiedice Rusia să-și impună condițiile exclusiv prin presiune militară înainte ca negocierile să înceapă. Sancțiunile economice și consolidarea capacității militare ucrainene sunt, în această abordare, instrumente care trebuie să influențeze condițiile unei soluții politice, nu dovezi că negocierile au fost respinse.
Diferența este esențială. O încetare a focului obținută în timp ce una dintre părți este constrânsă să accepte o capitulare nu garantează un acord stabil. Pentru europeni, problema nu este doar dacă se negociază, ci și în ce condiții se desfășoară negocierile și ce garanții ar putea împiedica un nou atac asupra Ucrainei.
Nová Republika șterge această distincție și propune o alegere simplificată: cine ajută Ucraina să se apere ar susține războiul, iar cine se opune Uniunii Europene și sprijinului militar ar fi singurul adevărat susținător al păcii. Astfel, o discuție despre mijloacele prin care poate fi obținut un acord durabil este redusă la un slogan politic.
Pentru Praga, frontul ucrainean este și o linie de securitate
Atacul la adresa lui Petr Pavel și a politicii cehe ignoră calculul de securitate care stă la baza sprijinului acordat de Praga Ucrainei. Pentru Cehia și alte state din Europa Centrală, o înfrângere ucraineană sau o pace impusă Kievului nu ar elimina automat amenințarea rusă. Dimpotrivă, Rusia ar putea ieși din conflict cu o poziție militară și politică mai puternică, iar consecințele războiului s-ar putea apropia de teritoriul Uniunii Europene.
Cehia a sprijinit Ucraina inclusiv prin furnizarea de muniție de artilerie. Din perspectiva Pragăi, această politică are o funcție de descurajare: ajută forțele ucrainene să țină armata rusă pe teritoriul Ucrainei, în loc ca presiunea militară să se deplaseze direct către frontierele UE.
Acest argument nu dovedește că fiecare livrare de arme este eficientă, lipsită de riscuri sau în afara dezbaterii politice. Arată însă de ce descrierea politicii cehe drept o încercare de a prelungi războiul de dragul războiului lasă deoparte justificarea oferită de autoritățile de la Praga. Calculul lor este că rezistența împotriva agresiunii ruse în Ucraina poate fi mai sigură decât acceptarea unui rezultat în urma căruia Moscova ar dobândi mai multă capacitate militară și influență.
Pentru statele din Europa Centrală, conflictul nu este doar o chestiune de solidaritate cu o țară invadată. Este și o întrebare despre locul în care este ținută sub control puterea militară rusă și despre consecințele unui eventual câștig strategic obținut prin folosirea forței.
Un mesaj construit din teme anti-UE și proruse
Nová Republika a fost fondată în 2014 de Ivan David, fost ministru ceh al sănătății și unul dintre liderii partidului de extremă dreapta și pror rus Libertatea și Democrația Directă. Publicația se prezintă drept o platformă pentru „analiză alternativă”. Într-o analiză proprie, Ministerul ceh de Interne a descris-o drept un cvasi-mijloc de informare care răspândea narațiuni ale propagandei Kremlinului și republica în mod sistematic materiale de pe site-uri rusești.
Publicația a criticat în mod repetat Uniunea Europeană, NATO, autoritățile cehe și sprijinul occidental pentru Ucraina. Articolul din 30 septembrie reunește aceste teme într-o singură construcție: guvernele europene devin presupusii autori ai războiului, UE este prezentată drept principalul obstacol în calea păcii, iar Rusia este scoasă din centrul responsabilității pentru agresiune.
Afirmația că „rușii nu sunt dușmanii noștri” amestecă, de asemenea, populația rusă cu acțiunile statului rus. Îngrijorările europene de securitate se referă la activități concrete atribuite Moscovei: atacuri cibernetice, acte de sabotaj, operațiuni informaționale și alte forme de presiune hibridă. Instituțiile europene tratează aceste activități drept amenințări la adresa securității și a instituțiilor democratice. Amenințările repetate cu folosirea armelor nucleare formulate de oficiali ruși la adresa unor state europene au amplificat aceste temeri.
Asta nu echivalează cu o acuzație colectivă împotriva cetățenilor ruși. Este o reacție la deciziile și operațiunile unui stat, precum și la efectele lor asupra țărilor vecine și instituțiilor europene. Prin eliminarea acestei diferențe, articolul poate prezenta măsurile de apărare ale Europei și sprijinul pentru Ucraina drept rezultatul unei „uri artificiale” față de Rusia.
O falsă alegere între pace și sprijinul pentru Ucraina
Mesajul publicației este politic eficient tocmai pentru că adună nemulțumiri diferite într-o alegere aparent simplă. Pe de o parte ar exista pacea, iar pe de altă parte dorința Europei de a continua războiul. Pierderile umane, presiunea economică și creșterea cheltuielilor de apărare sunt astfel redirecționate către partenerii Ucrainei.
Dar problema cu care se confruntă guvernele europene nu este dacă vor pace sau dacă acceptă diplomația. Întrebarea este cum pot fi combinate sprijinul militar, sancțiunile și negocierile astfel încât Ucraina să nu rămână expusă unei noi agresiuni. Iar incertitudinea decisivă rămâne dacă negocierile pot produce un acord durabil cât timp Rusia consideră că presiunea militară îi poate îmbunătăți poziția la masa tratativelor.
