Mii de oameni au ieșit pe străzile Germaniei de Ziua Unității Germane pentru a protesta față de creșterea cheltuielilor militare, livrările de arme către Ucraina și posibilitatea revenirii serviciului militar obligatoriu. La Berlin, mesajele despre pace și protecție socială au fost însoțite de cereri pentru ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei și oprirea ajutorului militar pentru Ucraina.
Protestele nu demonstrează că toți participanții sunt favorabili Rusiei sau că acționează în interesul Kremlinului. Miza politică se află în altă parte: temeri reale legate de război, inflație și costul vieții sunt legate de un program care ar reduce sprijinul Germaniei pentru Ucraina și ar slăbi capacitatea sa de apărare. Astfel, frica de război poate deveni presiune asupra politicii externe și de securitate de la Berlin.
O manifestație cu două evaluări ale numărului de participanți
Sâmbătă, 3 octombrie 2026, un marș a pornit de la Poarta Brandenburg și a traversat centrul capitalei germane. Sub sloganul „Nu militarizării, serviciului militar și războiului!”, participanții au cerut încetarea sancțiunilor economice și a livrărilor de arme, precum și alocarea unor fonduri mai mari pentru sectorul social.
Poliția a estimat că la marș au participat 5.800 de persoane, în timp ce organizatorii au anunțat un număr de 20.000. Mulți manifestanți au purtat steaguri cu porumbei ai păcii. În mulțime au fost văzute și steaguri palestiniene, rusești și ale fostei Republici Democrate Germane.
Acțiunile au fost organizate de sindicate și de partidul Uniunea pentru Justiție Socială și o Economie Rațională, cunoscut anterior sub numele BSW, Uniunea Sahra Wagenknecht. Formațiunea susține restabilirea relațiilor cu Rusia și se opune ajutorului militar pentru Ucraina. Despre proteste și cererile favorabile Moscovei a relatat și Deutsche Welle.
Opoziția față de serviciul militar obligatoriu sau față de majorarea bugetului apărării nu reprezintă, în sine, dovada susținerii Kremlinului. Nici prezența steagurilor rusești nu dovedește că întreaga manifestație a fost coordonată de o putere străină. Problema apare atunci când pacifismul, nemulțumirea socială, criticile economice și cererile favorabile Moscovei sunt reunite într-un mesaj politic coerent.
Cum ajung problemele gospodăriilor să schimbe discuția despre securitate
Dezbaterea germană despre apărare se desfășoară pe fondul inflației și al creșterii prețurilor. Pentru multe familii, banii suplimentari destinați forțelor armate par să concureze direct cu pensiile, serviciile publice și protecția socială. Posibila revenire a serviciului militar adaugă o teamă personală: tinerii și familiile lor s-ar putea confrunta cu perspectiva recrutării.
Forțele politice care pledează pentru apropierea de Moscova leagă aceste preocupări de sprijinul Germaniei pentru Ucraina și de renunțarea la resursele energetice rusești. Mesajul este simplu: sancțiunile ar fi responsabile pentru scumpiri, livrările de arme ar lua bani de la familiile germane, iar cheltuielile pentru apărare ar amenința statul social.
Fiecare dintre aceste teme poate face parte dintr-o dezbatere democratică legitimă. Guvernul trebuie să explice cât cheltuie pentru apărare, ce efecte au sancțiunile și care sunt limitele sprijinului militar. Discuția capătă însă o dimensiune geopolitică atunci când conduce la cereri pentru anularea sancțiunilor, oprirea ajutorului militar destinat Ucrainei și renunțarea la consolidarea capacității defensive a Germaniei.
În acel moment, o dispută internă despre buget și nivelul de trai devine o campanie pentru schimbarea relației Berlinului cu Ucraina, cu partenerii europeni și cu Rusia. Uniunea pentru Justiție Socială și o Economie Rațională leagă explicit aceste teme. Partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, AfD, promovează la rândul său poziții favorabile Rusiei, iar unii reprezentanți ai partidului Die Linke folosesc o retorică asemănătoare împotriva înarmării, sancțiunilor și livrărilor de arme.
Diferențele ideologice dintre aceste formațiuni sunt importante. Mesajele lor pot converge însă atunci când sprijinul pentru Ucraina este prezentat drept cauza escaladării, iar concesiile făcute Moscovei drept drumul realist către pace.
Influența nu depinde de controlul direct al fiecărui protest
Pentru a înțelege efectul politic al acestor mesaje nu este necesar să se susțină că Kremlinul a organizat fiecare manifestație. Partide și mișcări diferite pot amplifica independent aceleași temeri și pot ajunge la concluzii similare. Rezultatul este favorabil Moscovei atunci când presiunea publică slăbește sprijinul pentru Ucraina, sancțiunile și apărarea europeană.
Mecanismul devine vizibil în felul în care este explicat războiul. Într-o interpretare, Rusia rămâne agresorul, iar sprijinul militar și economic pentru Ucraina este prezentat ca răspuns la amenințare. În cealaltă, atenția se mută spre Germania, NATO și aliații europeni: acțiunile lor sunt descrise drept cauza tensiunilor, în timp ce cedarea în fața Moscovei este prezentată ca prudență și politică de pace.
O astfel de narațiune se sprijină pe sentimente autentice. Memoria războiului este puternică în societatea germană, iar rezervele față de extinderea permanentă a capacităților militare sunt reale. La fel sunt teama de recrutare și îngrijorarea că apărarea va primi bani în detrimentul programelor sociale. Niciuna dintre aceste preocupări nu transformă automat persoana care le exprimă într-un susținător al Rusiei.
Riscul politic apare atunci când temerile sunt organizate în jurul unor cereri care coincid cu rezultatul dorit de Moscova în Europa: mai puțin ajutor pentru Ucraina, sancțiuni mai slabe și o capacitate defensivă redusă a Germaniei și a partenerilor săi. O societate mai polarizată face mai dificilă susținerea pe termen lung a acestor decizii și le oferă partidelor favorabile apropierii de Rusia ocazia de a prezenta instituțiile democratice drept rupte de problemele cotidiene.
Ce poate face Berlinul
Guvernul german nu poate răspunde protestelor etichetându-i pe toți adversarii cheltuielilor militare drept instrumente ale influenței ruse. O persoană care se teme de serviciul militar, cere investiții sociale mai mari sau pune sub semnul întrebării costul sancțiunilor nu devine prin aceasta susținător al Kremlinului. O democrație trebuie să permită dezbaterea deschisă despre echilibrul dintre securitate, bunăstare și obligațiile militare.
La fel de riscant ar fi ca Berlinul să ignore cauzele sociale ale nemulțumirii. Când oamenii au impresia că prețurile cresc, iar statul acordă prioritate armelor și apărării, mesajele care leagă politica externă de dificultățile personale devin mai convingătoare. Nesiguranța economică deschide spațiul politic; întrebarea este dacă acesta va fi folosit pentru a critica o decizie concretă sau pentru a respinge în ansamblu alianțele Germaniei și sprijinul pentru Ucraina.
Berlinul are, astfel, două sarcini simultane: să explice de ce consideră necesare ajutorul pentru Ucraina și consolidarea descurajării, dar și să răspundă presiunilor economice care fac atractive mesajele antimilitare. Manifestațiile de Ziua Unității Germane arată că disputa nu mai privește doar revenirea serviciului militar sau dimensiunea următorului buget al apărării. Ea privește modul în care societatea germană identifică sursa pericolului: Rusia și agresiunea sa sau chiar măsurile menite să o descurajeze.
