Rusia intenționează să reducă finanțarea proiectului federal de combatere a cancerului de la 148,46 miliarde de ruble în 2025 la 3,87 miliarde de ruble în 2027. Scăderea planificată, de aproximativ 38 de ori, are loc în timp ce pacienții cumpără tot mai multe medicamente oncologice din propriul buzunar, inclusiv produse care ar trebui furnizate gratuit prin sistemul public de sănătate.
În 2025, aproximativ una din șase cutii de medicamente oncologice a fost cumpărată direct de pacienți. Aproape 94% dintre aceste achiziții au vizat medicamente incluse pe lista rusă a produselor vitale și esențiale — tratamente care ar trebui finanțate de stat. Diferența dintre garanția oficială și ceea ce ajunge efectiv la pacient se vede atât în farmacii, cât și în discrepanțele dintre regiuni.
Un buget redus în timp ce nevoia de medicamente crește
Proiectul federal „Combaterea bolilor oncologice” a avut un buget de 148,46 miliarde de ruble în 2025. În 2026, finanțarea a fost redusă la 44,9 miliarde de ruble, iar pentru 2027 sunt prevăzute doar 3,87 miliarde de ruble.
Suma pentru 2027 reprezintă o planificare bugetară, nu un raport final de execuție. Ea indică însă o retragere severă a finanțării federale directe într-un moment în care cheltuielile private pentru tratamente oncologice cresc. Datele disponibile nu stabilesc cauza fiecărei reduceri și nici nu demonstrează că întreaga sumă economisită este direcționată către un anumit capitol. Reducerea are loc totuși într-o perioadă în care apărarea și securitatea ocupă un loc important în prioritățile bugetare ale Rusiei.
Pentru pacienți, întrebarea concretă este dacă alte fonduri publice vor acoperi diferența. În lipsa unui mecanism de compensare, presiunea se poate muta asupra bugetelor regionale, spitalelor și familiilor.
Între timp, factura medicamentelor plătite direct de cetățeni se mărește. Cheltuielile pentru medicamente oncologice cumpărate din farmacii au ajuns la 11,4 miliarde de ruble în 2025, față de 8,8 miliarde în 2024. Nu a crescut doar prețul mediu al unei cutii: volumul achizițiilor a urcat de la 5 milioane la 5,8 milioane de cutii.
Combinația dintre cele două evoluții indică atât presiuni inflaționiste, cât și o nevoie mai mare de medicamente. Ea este compatibilă și cu dificultăți de acces la aprovizionarea publică, deși cifrele nu arată, pentru fiecare cumpărătură, dacă a existat un refuz oficial din partea unui spital sau a unei autorități regionale.
Rezultatele au fost atribuite cercetării realizate de mișcarea civică internațională „Mișcarea împotriva cancerului” și au fost preluate de presa rusă. Relatările publicate la 6 octombrie 2026 pot fi consultate în Vedomosti, iar informațiile despre reducerea finanțării proiectului federal sunt prezentate și pe .
Medicamentele cumpărate sunt, în mare parte, cele care ar trebui să fie gratuite
Compoziția achizițiilor private slăbește explicația potrivit căreia pacienții plătesc în principal pentru a alege produse originale, mai scumpe, în locul genericelor. Aproximativ 94% dintre cutiile cumpărate independent în 2025 aparțineau listei medicamentelor vitale și esențiale.
Procentul nu dovedește că fiecare achiziție a fost provocată de o întrerupere a livrărilor sau de un refuz administrativ. Arată însă că banii cheltuiți de pacienți au mers în principal către tratamente care fac parte din obligațiile de bază ale sistemului public, nu către produse opționale sau de lux.
Tratamentul cancerului rareori se limitează la o singură cutie. Pacienții pot avea nevoie de cicluri repetate, medicamente de susținere și monitorizare pe termen lung. O lipsă punctuală în aprovizionare poate transforma o cheltuială izolată într-o povară constantă pentru familie.
Diferența dintre prețul unor terapii moderne și veniturile obișnuite este uneori enormă. Un tratament anual cu trastuzumab deruxtecan este estimat la 10–12 milioane de ruble. Suma ilustrează amploarea costurilor pentru anumite terapii, fără să demonstreze că fiecare pacient trebuie să achite integral acest tratament din fonduri proprii.
În materialele despre situație sunt menționate și împrumuturile sau vânzarea unor bunuri ca posibile consecințe pentru familii. Datele disponibile nu arată câte gospodării au ajuns efectiv în această situație. Ele confirmă însă creșterea simultană a numărului de cutii cumpărate și a valorii totale plătite de pacienți.
Pacienții nu aleg pur și simplu varianta cea mai scumpă
Evoluția cumpărăturilor din perioada 2019–2025 contrazice și ideea că plata din buzunar reflectă, în principal, preferința pentru medicamente originale în locul analogilor mai ieftini. Ponderea achizițiilor de medicamente oncologice originale pentru care existau echivalente a scăzut cu 8%, până la 22%, în valoare. Calculată după numărul de cutii, ponderea a coborât cu 3%, până la 13%.
Pacienții s-au orientat, așadar, relativ mai mult către alternative și nu doar către cele mai scumpe produse de marcă. Cu toate acestea, cheltuielile totale au crescut la 11,4 miliarde de ruble. Un medicament generic poate fi mai ieftin decât originalul, dar nu este gratuit atunci când pacientul trebuie să îl cumpere din farmacie.
Datele sugerează că problema centrală nu este o preferință generală pentru produse premium, ci nevoia de a plăti și pentru tratamente de bază atunci când livrările publice sunt insuficiente, întârzie sau sunt distribuite inegal. Pentru o persoană aflată sub tratament de lungă durată, chiar și medicamentele mai ieftine pot epuiza economiile și pot transforma boala într-o criză financiară.
Diferențe de 32 de ori între regiuni
Retragerea finanțării federale se suprapune peste o distribuție foarte inegală a resurselor locale. Cheltuielile regionale pentru fiecare pacient oncologic diferă de 32 de ori în Rusia. Diferența este legată de numărul de bolnavi, schemele de tratament utilizate, capacitatea bugetelor regionale și modul în care sunt planificate achizițiile.
Raportul nu dovedește, singur, că toate regiunile oferă standarde diferite de tratament sau că aceleași medicamente sunt refuzate peste tot. Arată însă că resursele disponibile pentru un pacient nu sunt distribuite uniform. Regiunile mai bogate pot suplimenta programele federale și pot cumpăra mai ușor terapii costisitoare. Cele cu bugete deficitare au mai puțin spațiu pentru a menține stocurile, a absorbi scumpirile sau a finanța scheme terapeutice moderne.
Astfel, locul de domiciliu devine un factor important pentru accesul la tratament. Într-o regiune, un pacient poate primi un medicament scump prin sistemul public; în alta, poate întâmpina întârzieri, poate primi o alternativă sau poate fi nevoit să caute produsul în afara circuitului public. Cifrele disponibile nu identifică ce medicamente lipsesc în fiecare regiune, dar arată cât de diferite sunt capacitățile financiare de la un teritoriu la altul.
O garanție națională a tratamentului gratuit nu produce, prin urmare, neapărat aceeași realitate pentru toți pacienții. Dacă finanțarea federală scade fără ca alte surse publice să acopere diferența, sistemele regionale vor prelua mai multă responsabilitate, deși pornesc de la poziții bugetare foarte diferite.
Producția internă nu înseamnă automat acces la medicament
Autoritățile ruse au pus accent pe creșterea producției farmaceutice interne și pe înlocuirea importurilor. O producție mai mare nu garantează însă că fiecare medicament necesar ajunge la pacient în cantitatea potrivită, la momentul potrivit și în toate regiunile.
Între fabrică și pacient există o întreagă succesiune de etape: finanțarea, achiziția, licitația, distribuția, stocarea și eliberarea medicamentului în spital sau farmacie. Atunci când pacienții cumpără produse de pe lista medicamentelor vitale și esențiale, problema nu ține doar de locul în care sunt fabricate acestea, ci și de funcționarea întregului lanț public.
Cu 3,87 miliarde de ruble planificate pentru proiectul federal în 2027, diferența dintre promisiunea tratamentului gratuit și tratamentul accesibil în realitate poate deveni mai vizibilă. Rămâne de văzut dacă alte fonduri publice vor acoperi reducerea sau dacă accesul la terapia oncologică va depinde tot mai mult de regiunea în care trăiește pacientul și de banii pe care îi poate găsi familia.
