Rusia își îndreaptă tot mai frecvent atacurile cibernetice și operațiunile de război hibrid nu doar împotriva instituțiilor de stat și a structurilor militare, ci și asupra infrastructurii critice de care depinde viața de zi cu zi a populației. Potențialele ținte includ sectorul energetic, sistemele de alimentare cu apă, transporturile, băncile, unitățile medicale și infrastructura digitală a Uniunii Europene.
Potrivit evaluării prezentate, întreruperea funcționării acestor sisteme poate afecta activitatea cotidiană și securitatea societății. Regiunea baltico-pontică este descrisă drept un spațiu prioritar pentru acțiunile de influență și agresiune hibridă ale Rusiei, unde sunt utilizate simultan interferențe radio, bruierea semnalelor GPS și atacuri informatice asupra unor obiective de infrastructură critică.
Interferențe asupra navigației și comunicațiilor
Atacurile rusești asupra infrastructurii critice din regiune sunt prezentate ca depășind de mult sfera spionajului digital. Potrivit materialului, acestea sunt folosite pentru perturbarea funcționării unor sisteme și pentru îngreunarea coordonării și a activităților aliaților NATO. Acțiunile includ măsuri de sabotaj al navigației în zona Mării Baltice, cu posibile efecte asupra transportului maritim și aviației civile.
Bruierea GPS presupune generarea unui flux radio de intensitate ridicată pe frecvențele utilizate de navigația prin satelit, inclusiv benzile L1 și L2. Într-un asemenea caz, receptoarele instalate pe aeronave și nave pot pierde legătura cu sateliții de navigație. O altă metodă este falsificarea semnalului, cunoscută sub denumirea de GPS spoofing. Sistemele de navigație pot recepționa un semnal fals și pot afișa operatorului o poziție geografică eronată, care, potrivit materialului, poate fi cu zeci sau chiar sute de kilometri diferită de poziția reală.
Pentru producerea interferențelor radio, Rusia utilizează, conform evaluării, sisteme de război electronic staționare și mobile, între care sunt menționate complexele „Tobol”, „Krasuha-4” și „Pole-21”. Acestea ar fi desfășurate în regiunea Kaliningrad și pe litoralul Golfului Finlandei, în apropierea orașelor Pskov și Sankt Petersburg.
Materialul afirmă că rețeaua de antene folosită pentru falsificarea semnalelor în Kaliningrad s-a extins de câteva ori, creând o zonă de interferențe cu o rază de aproximativ 450 de kilometri. Zona ar acoperi teritoriile a șapte state membre NATO.
Avertismente raportate de autoritățile finlandeze
Agenția finlandeză pentru transporturi și comunicații, Traficom, a raportat în aprilie 2026 o creștere a numărului de interferențe detectate asupra navigației prin satelit și comunicațiilor mobile. În sudul și centrul Finlandei, piloții aviației civile ar fi observat interferențe GNSS aproape permanent în perioada primăverii.
În urma amenințărilor identificate, Traficom a transmis notificări oficiale către Rusia și către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, cunoscută sub acronimul ITU. Informațiile sunt prezentate în contextul măsurilor de monitorizare a interferențelor care afectează sistemele de navigație și comunicații.
Metodele de accesare a sistemelor critice
Cea mai răspândită metodă atribuită grupărilor de hackeri ruși pentru pătrunderea în sistemele europene de administrare a infrastructurii critice rămâne phishingul țintit, cunoscut drept spear-phishing, precum și furtul datelor de autentificare ale angajaților.
Pe lângă exploatarea erorilor umane, grupările rusești folosesc vulnerabilități neînchise în echipamente de rețea, gateway-uri VPN și servere de e-mail ale organizațiilor europene. O altă categorie de amenințări este reprezentată de atacurile asupra lanțului de furnizare. În astfel de operațiuni, accesul la ținta principală este obținut prin compromiterea unui furnizor de servicii, a unui contractor sau a unui program utilizat de organizația vizată.
Pentru scoaterea din funcțiune a unor obiective din energie, transporturi și telecomunicații, hackerii asociați serviciilor speciale rusești folosesc programe malițioase de tip wiper. Acestea pot șterge ireversibil datele, inclusiv fișierele de sistem. Pentru a rămâne o perioadă îndelungată nedetectați, atacatorii utilizează instrumente legitime ale sistemului de operare și privilegii de administrator, ceea ce le poate ascunde activitatea față de programele antivirus uzuale.
În paralel, sunt efectuate atacuri DDoS care pot indisponibiliza temporar portaluri digitale ale serviciilor publice, platforme ale instituțiilor bancare și sistemele operatorilor logistici. Materialul include aceste operațiuni în categoria instrumentelor folosite pentru perturbarea infrastructurii civile și digitale.
Experiența Ucrainei și cooperarea regională
Regiunea baltico-pontică este descrisă drept un singur spațiu operațional, în care flancul estic al NATO se confruntă zilnic cu amenințări cibernetice și cinetice combinate. Evaluarea susține că măsurile de protecție aplicate separat de fiecare stat sunt insuficiente în fața unei strategii coordonate de agresiune hibridă atribuite Kremlinului.
Ucraina este prezentată ca deținând o experiență relevantă în neutralizarea unor atacuri cibernetice masive împotriva infrastructurii sale critice, civile și bancare. Integrarea specialiștilor ucraineni și dezvoltarea în comun a unor soluții tehnice și software pentru protejarea sistemelor ar putea contribui la construirea unui mecanism preventiv de apărare, nu doar la limitarea efectelor produse după un atac.
Experiența Ucrainei este legată, în material, de necesitatea unei cooperări mai strânse între autorități, sectorul IT și unitățile militare specializate în apărare cibernetică. Aplicarea unei asemenea formule în statele regiunii baltico-pontice este prezentată ca o modalitate de creștere a nivelului de securitate colectivă.
Propunerea centrală este crearea unui perimetru comun de securitate între Ucraina și țările din regiune. Acesta ar include monitorizarea comună a spațiului cibernetic și schimbul de informații, pentru identificarea rapidă a surselor amenințărilor provenite din Rusia și pentru coordonarea măsurilor de răspuns. În material, cooperarea regională este indicată drept instrumentul principal pentru contracararea amenințărilor asimetrice atribuite Moscovei.
