Două articole publicate pe 16 octombrie 2026 de portalul ceh prezintă operațiunea ucraineană „Vivaldi”, desfășurată în zona Lîman, drept un eșec sângeros și pun sub semnul întrebării competența comandamentului militar de la Kiev. Textele preiau afirmații din presa rusă și transformă pierderile raportate într-un argument împotriva conducerii ucrainene.
Dar miza operațiunii nu poate fi măsurată doar prin numărul pozițiilor cucerite sau prin relatările despre luptele de la râul Jerebeț. Întrebarea esențială este dacă forțele ruse au reușit să ocolească apărarea ucraineană, să amenințe Lîmanul cu încercuirea și să pună în pericol aglomerația Sloviansk–Kramatorsk. Informațiile disponibile nu oferă o imagine complet verificată independent, însă contrazic ideea că operațiunea nu ar fi produs niciun rezultat.
Ce susține portalul ceh
Într-unul dintre materiale, afirmă că „contraatacurile cu orice preț” nu fac decât să crească pierderile deja descrise drept enorme. Articolul îl acuză pe generalul-maior Mihailo Drapatîi, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, că a luat decizii greșite și că nu a obținut succese importante pe front.
Un al doilea text descrie finalul operațiunii „Vivaldi” ca pe momentul în care trupele ruse ar fi trecut din nou la ofensivă. Potrivit acestei versiuni, obiectivul ucrainean era eliminarea amenințării unei încercuiri a aglomerației Sloviansk–Kramatorsk dinspre nord, însă unitățile ucrainene s-ar fi lovit de poziții defensive, inclusiv în zona râului Jerebeț, și ar fi suferit pierderi grele.
Ambele articole citează publicații ruse, între care și Țargrad. În materialele respective nu este prezentată o statistică independentă privind pierderile ucrainene și nici o analiză proprie care să demonstreze incompetența sistemică a comandamentului. Afirmațiile trebuie, prin urmare, tratate ca o interpretare a luptelor preluată din surse ruse, nu ca o verificare autonomă a situației de pe front.
Textele originale pot fi consultate pe site-ul publicației: articolul despre generalul Drapatîi și materialul despre finalul operațiunii „Vivaldi”.
Obiectivul a fost mai larg decât câștigul local de teren
Operațiunea a început la începutul lunii septembrie 2026, pe direcția Lîman, sub comanda Corpului al Treilea de Armată al Ucrainei. Potrivit explicațiilor ucrainene, scopul său era să reducă potențialul ofensiv al trupelor ruse, să împiedice ocolirea apărării ucrainene prin flancuri și să înlăture riscul încercuirii orașului Lîman.
Aceste obiective aveau legătură directă cu apărarea aglomerației Sloviansk–Kramatorsk. O manevră rusă reușită dinspre nord sau dinspre flancuri ar fi putut pune presiune pe liniile defensive și pe rutele de aprovizionare către Sloviansk și Kramatorsk. Într-un asemenea context, o operațiune poate avea importanță militară chiar dacă avansul teritorial este limitat, atunci când blochează o mișcare mai amplă a adversarului.
În septembrie și octombrie, armata ucraineană a anunțat mai multe etape ale operațiunii și recâștigarea controlului asupra unor localități și sectoare de teren. Pe 14 octombrie, comandantul Corpului al Treilea de Armată, generalul de brigadă Andrii Bilețki, a anunțat încheierea celei de-a patra etape.
Conform bilanțului prezentat de corp, trupele ruse nu au reușit să ocolească aglomerația Sloviansk–Kramatorsk prin flancuri și nici să o prindă într-o mișcare de încercuire. Unitățile ucrainene ar fi protejat, de asemenea, drumul Harkiv–Sloviansk și ar fi împiedicat înaintarea grupării ruse „Vest”. Comandamentul ucrainean a raportat recâștigarea controlului asupra a 16 localități și a 277 de kilometri pătrați, precum și pierderi ruse de peste 8.000 de militari pe durata operațiunii.
Aceste cifre provin de la partea ucraineană și nu sunt verificate independent. Ele nu constituie o statistică definitivă a luptelor, dar oferă o imagine radical diferită de cea prezentată de , unde operațiunea apare ca o succesiune de contraatacuri fără efect.
Evaluările din afara comandamentului ucrainean
Contestarea narațiunii despre eșec nu se bazează numai pe declarațiile Kievului. Proiectul de analiză în surse deschise DeepState, Institutul pentru Studiul Războiului din Statele Unite și unii bloggeri militari ruși au consemnat schimbări pe sectorul de front din jurul Lîmanului.
În evaluarea ISW, operațiunea a avut consecințe operaționale în nordul regiunii Donețk și în vestul regiunii Luhansk. Acțiunile ucrainene ar fi complicat încercările ruse de a avansa spre Sloviansk și Kramatorsk și ar fi influențat sectoarele vecine aflate la nord și la sud de Lîman, inclusiv direcția Borova, în regiunea Harkiv.
O asemenea evaluare nu demonstrează că fiecare decizie ucraineană a fost corectă sau că operațiunea s-a desfășurat fără pierderi serioase. Ea contrazice însă afirmația categorică potrivit căreia „Vivaldi” nu ar fi avut nicio consecință militară. În război, împiedicarea unei manevre de flancare, protejarea unei rute logistice sau menținerea deschisă a unui sector defensiv pot fi rezultate importante chiar și în lipsa unei înaintări spectaculoase pe hartă.
Pierderile nu pot decide singure bilanțul
Articolele cehe folosesc expresia „pierderi enorme” ale armatei ucrainene pentru a susține acuzația că soldații ar fi fost trimiși în atacuri lipsite de sens. Totuși, textele nu prezintă o evidență independentă a militarilor ucraineni uciși și răniți și nici o comparație verificabilă între pierderile celor două armate.
Și cifrele comunicate de părțile implicate în război trebuie privite cu prudență. Președintele Volodîmîr Zelenski a declarat că armata rusă pierde în prezent aproximativ 43.000 de militari pe lună, prin decese și răniri grave. El a indicat, de asemenea, un raport de șapte până la zece militari ruși uciși pentru fiecare militar ucrainean ucis. În septembrie, șeful Statului Major al Apărării din Marea Britanie, mareșalul Richard Knighton, a afirmat, citând informații ale serviciilor britanice, că pierderile ruse de la începutul invaziei, în februarie 2022, au depășit 500.000 de persoane.
Aceste estimări sunt relevante pentru discuția despre raportul de forțe, dar precizia lor nu poate fi stabilită complet din informațiile publice. Ele nu dovedesc că Ucraina a suferit pierderi reduse și nici că toate deciziile comandamentului ucrainean au fost bune. În același timp, afirmațiile ruse despre pierderi „uriașe” ale Ucrainei nu demonstrează automat nici eșecul operațiunii, nici incompetența sistemică a generalilor ucraineni.
Un criteriu mai solid este dacă Rusia și-a atins obiectivele operaționale. Dacă planul rus urmărea ocolirea apărării ucrainene, creșterea presiunii asupra Lîmanului și amenințarea aglomerației Sloviansk–Kramatorsk, faptul că această manevră nu a fost încheiată reprezintă o parte centrală a bilanțului militar. O operațiune poate avea un cost uman ridicat și, totuși, să împiedice o mișcare adversă mai amplă și mai periculoasă.
De ce este atacat comandamentul ucrainean
Portretizarea generalilor ucraineni drept fundamental incapabili este un element recurent al comunicării de război ruse. Câștigurile teritoriale ale Ucrainei sunt minimalizate, în timp ce pierderile și retragerile locale sunt prezentate ca rezultat direct al greșelilor personale ale comandanților. Atunci când trupele ruse nu își ating obiectivele, atenția este mutată de la rezultatul propriei operațiuni către presupusa incompetență a conducerii adverse.
Difuzarea acestei perspective printr-un portal european îi extinde publicul dincolo de Rusia. Afirmațiile despre contraatacuri „fără sens”, generali incapabili și pierderi disproporționate pot alimenta îndoieli privind eficiența armatei ucrainene și utilitatea sprijinului occidental. Faptul că citează publicații ruse nu transformă însă acele surse în confirmări independente ale pierderilor sau ale evoluției de pe front.
Totodată, imaginea unei armate incapabile să se adapteze nu corespunde evaluărilor unor centre occidentale de cercetare militară. Institutul Regal Unit pentru Studii de Apărare din Marea Britanie a evidențiat dezvoltarea unor noi forme de cooperare între arme, extinderea folosirii dronelor și îmbunătățirea sistemelor prin care forțele ucrainene lovesc trupele ruse atât pe linia frontului, cât și în profunzime.
Ucraina își extinde producția de drone FPV, drone de atac și vehicule terestre fără echipaj. Aceste platforme sunt folosite nu numai pentru lovituri, ci și pentru logistică și aprovizionare. Adaptarea tehnologică nu înseamnă că operațiunile ucrainene sunt lipsite de erori și nu anulează costul uman al războiului. Ea face însă dificil de susținut portretul simplist al unei armate menținute în luptă doar prin decizii nechibzuite.
În cazul „Vivaldi”, disputa este astfel și una pentru interpretarea rezultatului. Narațiunea preluată din surse ruse vorbește despre un eșec sângeros. Bilanțul ucrainean și mai multe evaluări militare indică recâștigarea unor teritorii și blocarea unei manevre ruse de încercuire. Întrebarea concretă rămâne dacă trupele ruse au reușit, în etapa încheiată la mijlocul lunii octombrie, să închidă cleștele în jurul aglomerației Sloviansk–Kramatorsk. Datele disponibile indică faptul că nu au reușit.
