Rusia ia în calcul o scumpire suplimentară a benzinei și motorinei cu 2,1 ruble pe litru, astfel încât companiile petroliere să-și recupereze pierderile provocate de importurile de carburanți. Măsura nu a fost încă adoptată, dar ar muta costul dezechilibrelor de pe piața internă direct către șoferi, firme de transport și consumatori.
Propunerea apare într-un moment în care o țară cu rezerve uriașe de petrol este nevoită să cumpere cantități tot mai mari de combustibil rafinat din străinătate. Războiul împotriva Ucrainei, sancțiunile, problemele rafinăriilor și logistica mai scumpă se întâlnesc astfel la stația de alimentare.
Două soluții pentru aceeași pierdere
Despre inițiativă au relatat mass-media la 25 octombrie 2026. Potrivit informațiilor publicate într-un mesaj pe Telegram, Ministerul rus al Energiei ar fi transmis guvernului o propunere adresată premierului Mihail Mișustin și semnată de vicepremierul Aleksandr Novak.
Calculele atribuite ministerului indică pierderi de 13 până la 18 ruble pe litru pentru companiile care vând carburanți importați la prețurile actuale, chiar și după includerea compensațiilor oferite deja de stat. Pentru a acoperi diferența, autoritățile au în față două variante.
Prima presupune plăți bugetare suplimentare de până la 2 miliarde de ruble pe lună și o majorare a prețurilor cu 1,6 ruble pe litru. A doua elimină cheltuiala publică suplimentară, dar permite o creștere mai mare, de 2,1 ruble pe litru. Ministerul Finanțelor și guvernul rus ar susține această din urmă opțiune, potrivit relatărilor disponibile.
Pentru companiile de rafinare, scenariul ar putea însemna venituri suplimentare de aproximativ 12 miliarde de ruble în fiecare lună. Pentru buget, avantajul ar fi evitarea unor noi transferuri. Pentru cumpărători, însă, pierderea nu dispare: este inclusă în prețul fiecărei alimentări.
Majorarea propusă s-ar adăuga scumpirilor estimate pentru întregul an. La stațiile marilor companii petroliere, benzina s-ar putea scumpi cumulat cu 11% până la sfârșitul lui 2026, echivalentul a 7,1 ruble pe litru. Pentru motorină, estimarea este de 10,7%, adică 8,2 ruble pe litru. Aceste valori descriu evoluția totală anticipată, nu doar efectul noii majorări.
De ce importă Rusia benzină
Contradicția este aparent simplă: Rusia are petrol, dar nu reușește întotdeauna să producă și să distribuie suficient combustibil finit de fiecare tip. Extragerea țițeiului este doar prima etapă. Urmează rafinarea, transportul și distribuția către regiunile în care există cerere.
Între octombrie și decembrie 2026, importurile de benzină ar putea ajunge la 620.000 de tone pe lună. O asemenea cantitate arată că rezervele de țiței nu garantează automat aprovizionarea stabilă a pieței interne cu produse rafinate.
Presiunea asupra sistemului s-a intensificat pe fondul războiului împotriva Ucrainei și al atacurilor cu drone asupra infrastructurii ruse de rafinare, menționate în relatarea despre situație. Sancțiunile și rutele comerciale mai costisitoare complică, la rândul lor, achizițiile externe. Combustibilul importat implică cheltuieli suplimentare pentru transport și logistică, iar înlocuirea producției lipsă devine mai scumpă.
Volumul importurilor nu demonstrează că fiecare deficit regional are o singură cauză. Disponibilitatea carburantului depinde și de opriri pentru reparații, capacitatea rafinăriilor, cererea sezonieră și distribuția internă. Totuși, necesitatea unor achiziții externe de asemenea amploare indică vulnerabilitatea unei piețe care nu poate fi protejată doar de bogăția în resurse brute.
Motorina transmite scumpirea în toată economia
Impactul cel mai larg ar putea veni de la motorină. Ea alimentează camioane, utilaje agricole, echipamente de construcții și o parte din infrastructura comunală. Când prețul crește, se scumpesc nu doar deplasările, ci și transportul de mărfuri, lucrările agricole, depozitarea și livrările.
Regiunile îndepărtate de rafinării, porturi și marile centre de distribuție ar fi mai expuse. Acolo, mărfurile parcurg distanțe mai mari, iar transportul reprezintă o parte mai importantă din prețul final. O creștere la pompă se poate transforma mai repede în prețuri mai mari pentru alimente și alte bunuri de zi cu zi.
Transportatorii și comercianții pot absorbi doar temporar costurile suplimentare. În timp, acestea tind să fie transferate în tarifele de transport, în prețurile producătorilor sau în nota de plată a clientului. În agricultură, motorina mai scumpă crește cheltuielile pentru pregătirea terenurilor, recoltare și transportul producției.
Distribuția poverii nu ar fi egală. Companiile petroliere ar primi spațiu pentru a recupera o parte din pierderile la import, în timp ce firmele de transport, fermierii, producătorii, comercianții și gospodăriile ar suporta costuri mai mari. Statul și-ar proteja pe termen scurt bugetul, dar cu prețul unei presiuni suplimentare asupra puterii de cumpărare și, posibil, asupra inflației.
O economie bugetară care nu elimină factura
Guvernul are, în esență, de ales între două moduri de a împărți aceeași cheltuială. Subvențiile suplimentare ar limita creșterea prețurilor la pompă, dar ar apăsa asupra bugetului. Majorarea directă ar reduce efortul financiar al statului, transferând însă costul în întreaga economie.
Niciuna dintre variante nu rezolvă cauza inițială: dificultatea de a asigura suficient combustibil rafinat la un cost suportabil. Dacă problemele rafinăriilor, dependența de importuri și logistica scumpă persistă, întrebarea nu va fi doar dacă se aprobă adaosul de 2,1 ruble. Va conta și cât timp vor continua șoferii și firmele să finanțeze, prin prețuri mai mari, fragilitatea pieței ruse de carburanți.
