Autoritățile belaruse ar colecta probe genetice de la deținuți politici și de la rudele unor persoane plecate din țară, susțin apărători ai drepturilor omului din Homel, Moghilev și Minsk. Relatările, publicate la 7 octombrie 2026, apar într-un moment sensibil: un proiect de lege privind înregistrarea genomică obligatorie este pregătit, dar nu a fost încă adoptat.
Disputa nu privește doar existența unei baze de date. Ea ridică o întrebare juridică imediată: pot instituțiile statului să ceară sau să preleveze material genetic înainte ca o lege specială să le confere explicit această competență? Juriștii organizației pentru drepturile omului Viasna consideră că, în prezent, răspunsul este negativ.
Probele ajung și la familiile celor plecați
Potrivit informațiilor transmise de apărători ai drepturilor omului, forțele de securitate ar preleva material genetic de la deținuți politici aflați în colonii penitenciare. În același timp, rude ale unor cetățeni care au părăsit Belarusul ar fi fost obligate sau presate să ofere probe ADN. Printre persoanele plecate s-ar afla foști activiști civici și oameni care au fost închiși din motive politice.
În unele cazuri, polițiștii le-ar fi explicat membrilor familiilor că se construiește o bază de date ADN. Scopul invocat ar fi identificarea, dacă va fi necesar, a unei persoane care a plecat din Belarus. Nu sunt disponibile informații despre dimensiunea bazei de date, modul în care sunt păstrate probele sau instituțiile care pot avea acces la profilurile genetice.
Rapoartele nu demonstrează că datele au fost deja folosite pentru identificarea unei persoane aflate în străinătate. Ele descriu însă mecanismul pe care autoritățile l-ar fi prezentat familiilor: o probă prelevată de la o rudă poate furniza indicii despre o persoană absentă, prin compararea legăturilor biologice.
Această posibilitate schimbă amploarea măsurii. O colectare limitată la persoane suspectate într-un dosar penal ar avea un scop diferit de un registru care include rudele unor oameni plecați din țară. În al doilea caz, presiunea nu se mai oprește la persoana aflată în detenție sau vizată direct de anchetatori, ci poate ajunge la familie.
Amprentele și ADN-ul nu au același regim
Juriștii Viasna insistă asupra unei distincții care poate părea tehnică, dar este esențială. Prelevarea amprentelor și obținerea materialului genetic sunt proceduri diferite, iar existența unui temei legal pentru una dintre ele nu autorizează automat folosirea celeilalte.
În Belarus există o lege separată privind înregistrarea dactiloscopică. Aceasta poate face obligatorie prelevarea amprentelor pentru mai multe categorii, între care suspecți, inculpați, persoane condamnate, cetățeni supuși obligațiilor militare și cetățeni belaruși care locuiesc permanent în străinătate.
În schimb, potrivit juriștilor Viasna, legislația în vigoare nu prevede o obligație generală de a furniza ADN. De aceea, organizația consideră ilegale, în cadrul juridic actual, cererile adresate deținuților și rudelor persoanelor emigrate.
Diferența nu este doar procedurală. O amprentă poate lega o persoană de o identitate, de un dosar sau de o urmă. Un profil genetic poate oferi în plus informații despre legături biologice și poate fi folosit în comparații ulterioare. O bază de date genetică are astfel un potențial de identificare mai larg decât un registru de amprente, mai ales atunci când sunt incluși oameni care nu sunt acuzați de o faptă anume.
Un proiect de lege încă neadoptat
În 2026, Comitetul de Stat pentru Expertize Judiciare a inițiat un proiect de lege privind înregistrarea genomică obligatorie. Inițiativa ar fi primit sprijinul structurilor de aplicare a legii și al altor instituții de stat. Până la momentul relatărilor, proiectul nu fusese însă adoptat.
O asemenea lege ar putea stabili ce categorii de persoane trebuie să furnizeze probe și cum ar funcționa un registru genetic la nivel național. Domeniul exact al proiectului rămâne necunoscut. Informațiile disponibile nu arată dacă ar urma să fie vizați doar anumiți deținuți și participanți la proceduri penale sau dacă obligația ar putea fi extinsă la un grup mai larg al populației.
Momentul în care se desfășoară colectarea este, prin urmare, esențial. Apărătorii drepturilor omului susțin că autoritățile cer deja material genetic, în timp ce instituțiile statului pregătesc cadrul care ar putea transforma această cerință într-o procedură oficială. Până la adoptarea legii, însă, conținutul ei viitor nu poate constitui un temei juridic valabil pentru solicitările adresate cetățenilor.
Chiar și adoptarea proiectului nu ar clarifica automat situația probelor cerute sau prelevate anterior. Ar conta formularea finală, data intrării în vigoare și eventualele dispoziții tranzitorii. La fel de importante ar fi regulile privind perioada de stocare, accesul instituțiilor la date, posibilitatea contestării unei solicitări și existența unui control independent.
De la identificare criminalistică la instrument de presiune
Grupurile vizate în relatări sunt deja expuse presiunii statului: deținuți politici, foști activiști civici și rude ale unor persoane plecate peste hotare. Această concentrare dă colectării o semnificație diferită de cea a unei proceduri criminalistice obișnuite, chiar dacă informațiile disponibile nu permit stabilirea scopului operațional exact al autorităților.
Un profil genetic poate confirma identitatea unei persoane, dar poate fi și comparat cu alte profiluri pentru a stabili o relație de rudenie. În cazul familiilor celor plecați, acest lucru poate crea o legătură indirectă între stat și o persoană care nu se mai află fizic în Belarus. Nu există, în informațiile disponibile, o dovadă că această posibilitate a fost deja folosită pentru a identifica pe cineva anume în străinătate.
Rămâne însă o problemă concretă pentru cei cărora li se cere proba: ce consecințe poate avea refuzul și ce autoritate are poliția înaintea adoptării unei legi speciale? Iar la nivel mai larg, dezbaterea se va muta asupra proiectului de înregistrare genomică: va rămâne colectarea relatată o practică fără un temei legal explicit sau va deveni, printr-o nouă reglementare, o componentă permanentă a sistemului de identificare și control al populației?
Relatările despre prelevarea probelor și obiecțiile juridice au fost publicate de Zerkalo.
