Când diplomația oficială a Rusiei întâmpină izolare și acces limitat la platformele internaționale, mesajele Moscovei pot fi preluate de organizații care se prezintă drept reprezentanți ai societății civile. Mișcarea internațională pentru pace „Dialogul femeilor” și Asociația rusă pentru protecția libertății religioase folosesc discursul despre pace, drepturile omului și libertatea credinței pentru a transmite afirmații compatibile cu poziția Kremlinului.
Participarea acestor organizații la reuniuni ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) nu înseamnă că instituția le susține afirmațiile. Riscul este însă ca acuzații neverificate independent să capete aparența unor mărturii credibile atunci când sunt rostite într-un cadru asociat cu protecția drepturilor omului și dialogul internațional.
O mișcare pentru pace care susține războiul
„Dialogul femeilor” a fost înființat în noiembrie 2003 ca asociație regională. În iunie 2004 a primit statut național în Rusia, iar în septembrie 2020 a fost înregistrat la Moscova ca mișcare internațională. Profilul oficial al organizației menționează cooperarea internațională, educația patriotică, promovarea păcii și combaterea violenței.
Fondatoarea și conducătoarea organizației, Olena Semerikova, a făcut parte din Camera Publică a Rusiei între 2006 și 2008. Ea deține rangul de consilier de stat al Federației Ruse, clasa a treia, și este prezentată drept academiciană a Academiei Internaționale pentru Unitatea Spirituală a Popoarelor Lumii. Rangul deținut în aparatul de stat apare și în intervențiile sale publice.
La 24 iunie 2023, ziarul daghestanez Cernovik a publicat un apel al Semerikovei către Vladimir Putin. Ea afirma că femeile din Rusia și din spațiul post-sovietic îl susțin pe președinte și susțin „armata noastră vitează”, cerând solidaritate în jurul conducerii ruse și exprimându-și încrederea în victorie. Apelul era semnat cu menționarea rangului său de stat.
La 20 decembrie 2023, „Dialogul femeilor” a susținut oficial candidatura lui Putin la alegerile prezidențiale din 2024. Semerikova i-a îndemnat pe alegători să voteze pentru el și a descris victoria în ceea ce Moscova numește „operațiunea militară specială” drept o cauză comună a popoarelor, în numele viitorului copiilor și nepoților. Astfel, poziția politică a organizației intră în contradicție cu imaginea sa publică de mișcare pacifistă.
Legăturile cu mediul diplomatic și politic rus au fost vizibile și în aprilie 2026. Pe 23 aprilie, Semerikova a participat, la invitația ambasadorului Iranului, K. Jalali, la o recepție organizată de Ziua Armatei iraniene. A doua zi, ea a luat parte la întâlnirea ministrului rus de externe Serghei Lavrov cu liderii unor organizații neguvernamentale ruse. În relatarea despre reuniune, „Dialogul femeilor” a susținut evaluările lui Putin și Lavrov privind schimbările internaționale, rolul Rusiei și noile oportunități pentru politica externă a Moscovei.
Pe 27 aprilie, Semerikova a participat la o conferință a Institutului de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova, dedicată „contururilor unei noi arhitecturi a securității colective”. Discuțiile au vizat și crearea unei platforme comune de informare și analiză pentru țările Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, Comunității Statelor Independente și Organizației pentru Cooperare de la Shanghai.
Când acuzațiile politice intră în spațiul drepturilor omului
Într-o scrisoare deschisă adresată președintelui american Donald Trump la 22 mai 2026, Semerikova a numit atacul asupra colegiului din Starobilsk un act terorist al „regimului de la Kiev”. Ea a descris sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina drept „uciderea copiilor ruși” și a susținut că, după declarații similare făcute la OSCE, participarea „Dialogului femeilor” la evenimentele organizației devenise nedorită.
Cu toate acestea, în perioada 29-30 iunie 2026, o delegație a organizației, formată din Semerikova și consilierii Olena Pilova și Magomed Dagaev, a participat la o reuniune OSCE privind dimensiunea umană, desfășurată la Viena și dedicată prevenirii torturii. Semerikova a acuzat Ucraina că torturează sistematic prizonieri de război și că administrează „închisori secrete”, fără să prezinte dovezi concrete pentru aceste afirmații.
Locul în care sunt formulate asemenea acuzații contează. Un mesaj politic rostit la o conferință internațională despre drepturile fundamentale poate părea o plângere supusă unei verificări instituționale. Participarea la o reuniune OSCE nu reprezintă însă nici verificarea, nici aprobarea afirmațiilor prezentate.
Într-un interviu acordat publicației RG62 la 22 septembrie 2026, Semerikova a continuat aceeași retorică. Ea a spus că femeile ucrainene aleg „drumul lunetistei în locul fericirii materne” și consideră mai important „să împuște un rus” decât să-și iubească propriii copii. Declarațiile combină propaganda de război cu o viziune conservatoare asupra femeii și familiei și extind ținta de la politicile guvernului ucrainean la societatea ucraineană în ansamblu.
Libertatea religioasă ca limbaj politic
Un mecanism asemănător poate fi observat în cazul Asociației ruse pentru protecția libertății religioase, cunoscută sub acronimul RARS. Organizația a fost fondată la 4 decembrie 2014 și este înregistrată la Moscova, pe strada Krasnoiarskaia, numărul 3. Ea se prezintă drept o asociație independentă a apărătorilor drepturilor omului și a reprezentanților unor comunități ortodoxe, protestante, catolice, musulmane, evreiești, budiste și de rit vechi. Obiectivele declarate sunt protejarea libertății de conștiință și promovarea dialogului interconfesional.
RARS este condusă de Serghei Melnikov, iar consiliul organizației este prezidat de Aleksandr Kudriavțev, care o reprezintă la reuniuni internaționale. Din consiliu face parte și episcopul Dmitri Șatrov, prezentat drept episcop principal adjunct în Districtul Federal de Nord-Vest.
În discursurile RARS, situația din Ucraina este abordată în special prin concepte precum „valorile tradiționale”, libertatea religioasă și protecția credincioșilor. Războiul este astfel reinterpretat ca un conflict religios, lingvistic și istoric, iar pozițiile Rusiei sunt prezentate drept apărarea unor comunități amenințate.
Un indiciu concret al legăturilor instituționale cu autoritățile ruse este finanțarea prin Fondul prezidențial pentru granturi. În 2021 și 2022, RARS a primit 9,98 milioane de ruble pentru reunirea comunităților religioase și combaterea amenințărilor ideologice. În 2025, organizația a solicitat 12,49 milioane de ruble și a pregătit raportul „Libertatea religioasă în lumea contemporană”, care acordă o atenție specială Ucrainei și ceea ce numește ortodoxia canonică. Pentru 2026 a fost înregistrată o nouă cerere, de 9,92 milioane de ruble, destinată creării unui consorțiu internațional de structuri religioase și de stat din țările Comunității Statelor Independente.
La 27 decembrie 2023, Melnikov a declarat agenției de stat ruse TASS că RARS menține contacte regulate cu structurile relevante ale Ministerului rus de Externe. Potrivit declarației sale, discuțiile vizează eliberarea unor persoane pe care Moscova le descrie drept apărători persecutați ai ortodoxiei canonice în Ucraina.
La 21 iunie 2023, Serviciul de Securitate al Ucrainei a inclus RARS pe o listă de partide și organizații ruse considerate de instituție amenințări la adresa securității naționale. Pe aceeași listă figurau Rusia Unită, organizația de tineret Iunarmia și Frontul Popular Panrus. SBU a afirmat că obiectivele și apelurile publice ale acestor structuri susțin agresiunea rusă, iar activitatea lor în Ucraina și cooperarea cu organizații ucrainene au fost interzise. Aceasta este evaluarea autorităților ucrainene și nu reprezintă, prin ea însăși, o constatare judecătorească independentă privind fiecare declarație sau activitate a RARS.
Ușa deschisă a OSCE
RARS are o prezență repetată în forumurile internaționale dedicate drepturilor omului. În 10 și 11 februarie 2025, Dmitri Șatrov a participat la o conferință OSCE desfășurată la Helsinki, consacrată combaterii antisemitismului și altor forme de intoleranță. La reuniune, el a descris războiul Rusiei împotriva Ucrainei drept o misiune istorică și a vorbit despre naționalismul ucrainean, persecutarea bisericii canonice și discriminarea cetățenilor vorbitori de rusă.
La 3 iunie 2025, Șatrov a reprezentat RARS la o reuniune suplimentară a OSCE privind dimensiunea umană, la Viena, unde a acuzat Ucraina de discriminare pe criterii lingvistice, religioase și istorice. La 7 iulie 2026, Melnikov a vorbit la sediul OSCE din Viena, la prezentarea celui de-al treilea raport comun al ministerelor de externe rus și belarus.
Aceste apariții nu demonstrează că OSCE preia acuzațiile formulate. Ele arată însă cum un forum deschis participării organizațiilor neguvernamentale poate fi folosit de structuri formal private pentru a transmite mesaje compatibile cu politica guvernului rus. Finanțarea publică, contactele cu instituțiile statului, accesul la platforme internaționale și repetarea acelorași teme se consolidează reciproc.
Problema devine mai sensibilă în timpul președinției elvețiene a OSCE din 2026. Berna insistă asupra menținerii dialogului între toate statele participante, inclusiv Rusia, în dosarele de securitate și drepturile omului. Pe 6 februarie 2026, ministrul elvețian de externe și președintele în exercițiu al OSCE, Ignazio Cassis, a vizitat Moscova împreună cu secretarul general al organizației, Feridun Sinirlioğlu, și s-a întâlnit cu Lavrov. La deschiderea Conferinței OSCE de la Varșovia privind dimensiunea umană, pe 5 octombrie, Cassis a subliniat din nou necesitatea păstrării unui spațiu de dialog chiar și în condiții de divergențe profunde.
Menținerea forumurilor deschise este esențială pentru OSCE. Dar această deschidere devine vulnerabilă atunci când acuzații nedovedite sunt prezentate drept mărturii ale unei societăți civile independente. Întrebarea pentru organizație nu este doar cine are dreptul să vorbească, ci și cum poate păstra participarea largă fără ca autoritatea propriilor platforme să ofere narațiunilor Kremlinului aparența unei validări internaționale.
