În cel puțin 33 de regiuni din Rusia, persoanele cu diabet întâmpină dificultăți în a găsi glucagon, un medicament folosit în cazurile de hipoglicemie severă. Situația, relatată la 27 octombrie 2026, durează în multe zone de mai bine de un an: pacienții așteaptă luni întregi pentru livrări, se adresează autorităților sau încearcă să cumpere medicamentul la prețuri de până la 14.000 de ruble.
Glucagonul poate fi decisiv atunci când nivelul zahărului din sânge scade atât de mult încât pacientul își pierde cunoștința sau nu mai poate înghiți zahăr. Fără intervenție rapidă, hipoglicemia severă poate evolua către comă, leziuni cerebrale ireversibile sau deces. În ciuda acestui rol, datele agregatoarelor farmaceutice indicau că medicamentul era disponibil liber în doar patru regiuni.
Relatările despre lipsuri au fost publicate de Izvestia, care a menționat plângeri din Bașkortostan, Buriatia, Republica Komi, Udmurtia, regiunea Altai și alte teritorii. În unele localități, farmaciile ar fi anunțat că următoarele livrări pot ajunge abia peste câteva luni. Pacienții s-au adresat autorității de supraveghere a medicamentelor, Roszdravnadzor, precum și procuraturii, pentru a obține tratamentul prevăzut în programele publice.
Relatarea Izvestia despre lipsa glucagonului descrie o problemă care depășește raftul gol al unei singure farmacii. În spatele ei se află o succesiune de blocaje administrative și comerciale: reînregistrarea prelungită a medicamentului, licitații publice eșuate și cererea acumulată în perioada în care aprovizionarea a fost nesigură.
Un medicament pentru minutele critice
În cazul unei hipoglicemii severe, pacientul poate deveni confuz, își poate pierde cunoștința sau nu mai poate lua singur zahăr. De aceea, glucagonul trebuie să fie disponibil imediat, ideal la domiciliu sau în apropierea persoanei cu risc. O rețetă care nu poate fi onorată și o livrare promisă peste câteva luni nu oferă protecție pentru o criză care se poate instala în aceeași zi.
În unele regiuni, pacienților li s-ar fi spus să se bazeze exclusiv pe ambulanță, în loc să primească glucagon prin sistemul obișnuit de distribuție. Serviciile de urgență pot fi indispensabile în timpul unui episod grav, dar nu înlocuiesc medicamentul care ar trebui să fie deja la îndemână. Rezultatul ajunge să depindă de distanța până la pacient, de trafic, de timpul de răspuns și de existența glucagonului în ambulanța trimisă.
Această soluție mută responsabilitatea din zona prevenirii în cea a intervenției după declanșarea crizei. Familia trebuie mai întâi să recunoască pericolul, apoi să cheme ajutorul și să aștepte sosirea echipajului. Între timp, hipoglicemia se poate agrava în câteva minute.
Cum s-a blocat lanțul de aprovizionare
Reprezentanții unor organizații de profil atribuie deficitul mai multor factori care se amplifică reciproc. Reînregistrarea medicamentului s-a prelungit, iar unele achiziții publice au eșuat deoarece furnizorii nu au participat la licitații sau au considerat condițiile economice neatractive. Fără un contract stabil, autoritățile regionale rămân fără o sursă sigură pentru farmacii și pentru programele de compensare.
Producția medicamentului, dacă există, nu garantează automat că acesta ajunge în toate regiunile unde este necesar. După o întârziere de reglementare poate urma o licitație fără ofertanți, iar apoi stocurile locale continuă să scadă. Cu fiecare livrare ratată, numărul pacienților care așteaptă crește. Când apare în sfârșit o nouă tranșă, aceasta poate fi prea mică pentru a acoperi cererea acumulată.
Pentru pacient, diferența dintre o problemă de reînregistrare, una de achiziție publică sau una de distribuție este mai puțin importantă decât rezultatul: medicamentul nu se găsește atunci când este necesar. Faptul că sincopele durează, potrivit relatărilor, de peste un an sugerează o disfuncție persistentă la intersecția acestor etape, nu doar o întârziere izolată într-o singură farmacie.
Prețul deficitului: de la 700 la 14.000 de ruble
Acolo unde glucagonul mai poate fi găsit, costul a devenit o barieră suplimentară. Unele oferte au crescut de la aproximativ 700 de ruble la 14.000 de ruble, adică de 20 de ori. Astfel, un medicament care ar trebui să fie furnizat gratuit anumitor pacienți prin programe de stat se transformă într-o cheltuială privată greu de suportat.
Majorarea îi afectează inclusiv pe cei care au dreptul formal la medicamente gratuite. Dacă livrarea publică eșuează, aceștia pot fi obligați să cumpere din propriul buzunar pentru a avea o doză de urgență. Familiile cu economii sau cu rude în alte regiuni pot încerca să găsească medicamentul în altă parte. Pentru cei cu venituri mici, prețul majorat poate face achiziția imposibilă.
Accesul ajunge astfel să depindă de două condiții care nu ar trebui să decidă siguranța medicală a unui pacient: locul în care trăiește și capacitatea de a plăti. În Moscova și Sankt Petersburg, glucagonul ar mai putea fi găsit în anumite farmacii, în timp ce în alte regiuni pacienții spun că nu îl pot cumpăra nici dacă sunt dispuși să plătească.
Diferența este și geografică, și socială. Un locuitor al unui mare oraș poate avea mai multe farmacii la dispoziție, posibilitatea de a căuta în alte cartiere sau rude care să îl ajute. Într-o zonă îndepărtată, o livrare anunțată peste câteva luni poate fi singura perspectivă. Iar pentru o familie fără economii, nici măcar găsirea unei doze într-o altă regiune nu rezolvă problema dacă transportul și prețul sunt inaccesibile.
Întrebarea care rămâne
Criza glucagonului arată cum o procedură administrativă și o achiziție publică nereușită pot deveni, pentru o persoană cu diabet, un risc imediat pentru viață. Pacienții așteaptă finalizarea reînregistrării, reluarea licitațiilor cu furnizori stabili și refacerea stocurilor regionale. Rămâne neclar când se vor produce aceste schimbări și cum va fi acoperită cererea acumulată.
Până atunci, accesul la glucagon în Rusia rămâne legat de regiune, venit și capacitatea pacientului de a ocoli o rețea de aprovizionare nesigură. Pentru un medicament necesar în minutele unei crize, această dependență transformă o problemă de distribuție într-o chestiune de supraviețuire.
