În Belarus, presiunea asupra opozanților și jurnaliștilor aflați în străinătate ar fi fost extinsă către cei rămași acasă. La Vitebsk, forțele de securitate au căutat informații despre rudele unor persoane plecate din țară, au discutat inclusiv cu vecini și, în unele cazuri, ar fi cerut probe ADN.
Informațiile au fost publicate de mass-media la 24 octombrie 2026, cu referire la apărători belaruși ai drepturilor omului. Fiecare caz nu a fost verificat independent, însă activiștii susțin că vizite similare au fost raportate în mai multe orașe încă din primăvara acestui an. Dacă relatarea se confirmă la o scară mai largă, plecarea din Belarus nu ar mai însemna ieșirea familiei din raza de presiune a autorităților.
Întrebări despre cei plecați
La sfârșitul lunii octombrie, în Vitebsk, forțele de securitate ar fi strâns informații de la rudele lui Serghei Skuloveț și Dmitri Pankoveț. Datele disponibile nu oferă detalii suplimentare despre activitatea celor doi sau despre țările în care se află. Relatările indică însă faptul că agenții i-ar fi întrebat pe apropiați despre persoane plecate în străinătate și despre contactele acestora.
Vizitele ar fi fost prezentate drept „acțiuni planificate de căutare”. În cadrul lor, rudele au fost chestionate cu privire la refugiați și la alți belaruși aflați peste hotare. În unele situații, unor membri ai familiilor li s-ar fi cerut să predea probe biologice pentru analiza ADN.
Rămân neclare mai multe elemente esențiale: câte persoane au oferit efectiv probe, în baza cărei proceduri au fost solicitate și ce autoritate a emis cererile. Nu se știe nici dacă cei vizați puteau refuza fără să riște presiuni suplimentare. Prin urmare, natura juridică și scopul concret al recoltării nu pot fi stabilite din informațiile disponibile.
Implicarea vecinilor lărgește cercul celor afectați. O persoană fără activitate politică proprie poate ajunge să răspundă la întrebări doar pentru că este rudă, cunoscută sau vecină cu cineva care trăiește în străinătate. Chiar și în lipsa unei acuzații formale, o vizită a forțelor de securitate poate determina familiile să își limiteze conversațiile și contactele.
Un tipar raportat în mai multe orașe
Apărătorii belaruși ai drepturilor omului nu descriu episoadele de la Vitebsk drept cazuri izolate. Potrivit acestora, percheziții, chestionări și solicitări de informații asemănătoare au fost semnalate în mai multe orașe începând din primăvara lui 2026. Nu a fost comunicat însă numărul total al familiilor vizate și nici lista completă a localităților.
Repetarea relatărilor poate indica o practică organizată, dar nu dovedește singură cât de centralizat este mecanismul și dacă toate operațiunile urmează aceleași instrucțiuni. De asemenea, nu sunt precizate instituțiile implicate în fiecare caz și nici modul în care ar fi folosite informațiile colectate.
Acțiunile raportate se înscriu în contextul represiunii politice asociate regimului condus de Alexandr Lukașenko. În aceste cazuri, presiunea nu pare să îi vizeze doar pe cei acuzați de activitate politică. Ea îi atinge și pe oameni a căror legătură cu opoziția sau cu jurnalismul se limitează la relația de familie ori de vecinătate cu o persoană aflată în afara țării.
Apărătorii drepturilor omului consideră că folosirea rudelor ca instrument de intimidare face parte din represiunea politică și poate avea trăsăturile unei pedepse colective. Ei vorbesc și despre o posibilă încălcare a vieții private și de familie. Aceasta este evaluarea lor asupra faptelor relatate, nu concluzia unei hotărâri judecătorești menționate în informațiile disponibile.
Cum este transferat riscul asupra familiei
Pentru un opozant sau un jurnalist aflat în străinătate, mecanismul este simplu: persoana poate fi în afara accesului direct al autorităților belaruse, însă părinții, frații, partenerii și vecinii rămân în țară. Ei pot fi vizitați, întrebați despre rudele plecate și puși în situația de a explica legături despre care poate nu dețin informații.
Potrivit apărătorilor drepturilor omului, astfel de acțiuni pot urmări obținerea de date despre exilați, intimidarea lor și descurajarea activității publice. Ei indică și posibilitatea ca presiunea să fie folosită pentru a-i determina pe cei din străinătate să renunțe la activitatea de opoziție sau să colaboreze cu serviciile de securitate.
Acestea sunt posibile funcții ale metodei, nu intenții dovedite pentru fiecare vizită. Informațiile disponibile nu arată că toate operațiunile au urmărit să forțeze o anumită persoană să își abandoneze activitatea politică. Efectul de presiune poate apărea însă și fără o amenințare explicită: rudele pot înțelege că plecarea nu îi protejează pe cei rămași în Belarus.
Întrebările adresate vecinilor transmit un mesaj și mai larg. Supravegherea nu se mai oprește la ușa familiei, ci poate cuprinde întregul anturaj. În acest fel, relațiile obișnuite — o convorbire, o vizită sau simplul fapt că două persoane locuiesc în același cartier — pot deveni motive pentru atenția autorităților.
Cererile de probe ADN adaugă o dimensiune distinctă. Materialul genetic este una dintre cele mai sensibile categorii de date personale, iar persoanele vizate nu sunt prezentate ca suspecți pentru propria activitate politică. Nu se știe cum ar fi păstrate probele, cât timp ar rămâne în posesia autorităților, cine ar avea acces la ele sau dacă ar putea fi folosite în alte proceduri.
Amploarea reală a practicii rămâne, de asemenea, necunoscută. Relatările indică episoade la Vitebsk și acțiuni similare în alte orașe, dar nu oferă o statistică a familiilor vizitate sau a probelor solicitate. Din acest motiv, nu poate fi stabilit încă dacă este vorba despre operațiuni distincte, despre o campanie coordonată sau despre un instrument permanent de control.
Pentru exilați, consecința poate fi totuși imediată. Activitatea desfășurată din străinătate ajunge să aibă un cost potențial nu doar pentru persoana care vorbește public, ci și pentru familia și comunitatea ei din Belarus. Întrebarea esențială este dacă vizitele raportate din primăvara lui 2026 reprezintă o serie temporară de acțiuni sau consolidarea unei metode prin care autoritățile mențin presiunea asupra opoziției peste graniță, prin cei rămași acasă.
Relatarea citată despre vizitele la rudele emigranților politici este disponibilă pe .
