Sancțiunile occidentale nu au eliminat plățile internaționale legate de companiile rusești. Le-au făcut însă mai dependente de intermediari, firme din țări terțe și instrumente financiare alternative. În această piață s-a afirmat A7, o structură asociată în documente americane cu Ilan Șor și banca de stat rusă PSB.
Forța A7 nu constă doar în procesarea unor transferuri, ci în organizarea accesului la bănci, lichiditate și parteneri comerciali din afara Rusiei. Washingtonul consideră rețeaua parte a unei infrastructuri de eludare a sancțiunilor. În schimb, legăturile atribuite lui Roman Abramovici rămân contestate și nu sunt confirmate ca fapt stabilit.
De ce A7 nu este pur și simplu o alternativă la SWIFT
Descrierea A7 drept un serviciu care permite plăți „în afara SWIFT” simplifică mecanismul. SWIFT este, în principal, o rețea de transmitere a mesajelor între instituții financiare. Pentru companiile rusești afectate de sancțiuni, obstacolele apar în mai multe puncte: unele bănci sunt blocate, partenerii străini refuză tranzacții, iar departamentele de conformitate opresc operațiunile care par legate de entități sancționate.
O rețea precum A7 poate încerca să depășească aceste bariere prin plasarea unor companii, agenți și instituții financiare din jurisdicții diferite între plătitorul inițial și destinatarul final. Cu cât lanțul este mai fragmentat, cu atât devine mai dificilă identificarea legăturii dintre o operațiune și un participant supus sancțiunilor.
În materialele FinCEN, agenția americană pentru combaterea infracțiunilor financiare, nucleul rețelei este descris ca fiind format din A7 și subsidiarele sale, deținute împreună de Șor și PSB. Potrivit evaluării americane, infrastructura folosește intermediari din țări terțe pentru a depăși restricțiile financiare și pentru a face mai puțin vizibilă legătura dintre plăți și participanții sancționați.
Aceasta este evaluarea autorităților americane, nu o constatare independentă că fiecare companie sau tranzacție conectată la rețea ar fi ilegală. Ea explică însă de ce A7 este tratată ca o infrastructură financiară, nu ca un simplu furnizor tehnic de transferuri. Pentru un client exclus din sistemul bancar corespondent obișnuit, intermediarul care poate asigura accesul la o bancă străină sau la lichiditate devine un actor cu putere de negociere.
Un volum impresionant, dar declarat de rețea
Dimensiunea reală a activităților A7 nu poate fi stabilită doar din cifrele disponibile public. Într-un comunicat al Departamentului Trezoreriei SUA din 1 octombrie 2026 este menționată afirmația A7 că, până în ianuarie 2026, ar fi procesat tranzacții cumulate de peste 7,5 trilioane de ruble.
Suma nu reprezintă un volum verificat printr-un audit independent. Ea poate desemna valoarea totală a operațiunilor, nu veniturile sau profitul rețelei. Totuși, cifra arată scara la care operatorii își prezintă proiectul: nu ca pe un serviciu marginal pentru câțiva clienți, ci ca pe o infrastructură financiară de amploare.
La această arhitectură se adaugă, potrivit cercetătorilor de la Centre for Information Resilience, companii din străinătate, instrumente de tip cambie și infrastructură pentru criptomonede. Aceste elemente pot diversifica traseele de plată și pot îngreuna identificarea originii sau a destinatarului final al fondurilor.
Dar ele nu fac rețeaua autonomă. A7 are în continuare nevoie de lichiditate, intermediari dispuși să își asume riscuri și instituții financiare din afara Rusiei. Fiecare verigă poate fi expusă sancțiunilor, controalelor sau presiunilor comerciale. Criptomonedele pot oferi opțiuni tehnice suplimentare, însă nu înlocuiesc băncile și partenerii care transformă un transfer într-o plată internațională utilizabilă. Analiza Centre for Information Resilience descrie această combinație de instrumente, fără să stabilească legalitatea fiecărei utilizări.
Washingtonul încearcă să lovească legăturile, nu doar firmele
Răspunsul american s-a extins de la sancțiuni împotriva unor participanți individuali la presiuni asupra întregii structuri. După măsurile adoptate în august 2025 împotriva mai multor persoane și entități asociate rețelei, Departamentul Trezoreriei SUA a anunțat, la 1 octombrie 2026, includerea întregii A7 Network pe lista organizațiilor criminale transnaționale semnificative. În același timp, FinCEN a propus restricții suplimentare pentru transferurile care implică subagenți străini ai rețelei.
Decizia reflectă poziția autorităților americane, care consideră A7 parte a unei infrastructuri pentru eludarea sancțiunilor și finanțarea unor activități ilegale. Ea nu demonstrează, de una singură, că fiecare operațiune sau fiecare companie asociată are același statut juridic.
Strategia are însă o logică clară: în loc să urmărească doar utilizatorul final al unui serviciu de plată, autoritățile încearcă să întrerupă relațiile care fac serviciul posibil. O rețea dispersată complică identificarea plătitorului, a intermediarului și a beneficiarului. Dar aceeași dispersie este și un punct slab. A7 trebuie să își păstreze partenerii externi, să găsească lichiditate și să convingă instituții străine să accepte costurile juridice și reputaționale ale colaborării.
Cu alte cuvinte, rețeaua poate muta obstacolele, dar nu le poate elimina. Cu cât devine mai vizibilă, cu atât agenții, băncile și companiile de care depinde sunt mai expuse presiunii.
Dosarul Abramovici rămâne separat
În aprilie 2026, publicația de investigații Proekt a legat numele lui Roman Abramovici și al fostului său partener de afaceri Viktor Haritonin de A7. În relatarea publicată de Meduza sunt menționate documente financiare, amplasarea unor structuri A7 în centre de afaceri asociate miliardarului și o sursă care i-ar fi atribuit un rol de susținere a proiectului.
Reprezentantul lui Abramovici a respins afirmațiile. El a declarat că miliardarul nu are legături cu A7, nu este beneficiarul efectiv al companiei și nu a contribuit la înțelegerile cu PSB. În lipsa unor confirmări documentare suplimentare, presupusa sa implicare rămâne o reconstrucție jurnalistică contestată, nu o participare dovedită sau o probă privind o finanțare concretă.
Este importantă și separarea acestui dosar de o investigație distinctă din Cipru. În octombrie 2026, presa locală a relatat că autoritățile verifică administrarea unor active ale lui Abramovici prin companii cipriote, în legătură cu evenimente din perioada 2003–2006. Cyprus Mail a scris despre această procedură, însă informațiile disponibile nu stabilesc o legătură cu A7 și nu demonstrează că eventualele percheziții ar fi fost efectuate din cauza proiectului de plăți.
O verificare privind active mai vechi nu confirmă, prin ea însăși, implicarea într-o rețea financiară creată ulterior. La fel, faptul că structuri ale unei companii se află în clădiri asociate unui om de afaceri nu dovedește automat că acesta controlează compania.
Influența vine din acces
Semnificația politică a A7 nu depinde în totalitate de confirmarea rolului lui Abramovici. Structura descrisă în documentele americane, în jurul A7, Șor și PSB, arată deja cum presiunea sancțiunilor poate stimula apariția unor straturi financiare intermediare. Acestea pot menține schimburi comerciale pentru actori excluși din canalele tradiționale și îi pot face pe clienți dependenți de cei care controlează accesul la plăți.
Dacă asemenea rețele se extind în țări unde companii sau persoane se confruntă la rândul lor cu restricții financiare, ele pot deveni mai mult decât o sursă de venit. Intermediarul care oferă acces la bănci, lichiditate și parteneri comerciali poate dobândi influență asupra celor care depind de aceste conexiuni.
În același timp, această putere este fragilă. Ea se bazează pe parteneri aflați în afara Rusiei, exact aceia care pot fi sancționați, verificați sau determinați să se retragă. Pentru moment, limita dintre ceea ce este documentat și ceea ce rămâne disputat este clară: legăturile A7 cu Ilan Șor și PSB sunt descrise în acte oficiale americane, în timp ce sprijinul presupus al lui Abramovici este negat. Întrebarea decisivă este dacă o infrastructură construită din intermediari străini își poate păstra conexiunile după ce aceste conexiuni au devenit, la rândul lor, ținte ale sancțiunilor.
