Marile rețele comerciale din Rusia încearcă să transfere către furnizori o parte din costurile și riscurile logistice asociate livrării mărfurilor, pe fondul perturbărilor infrastructurii și al atacurilor cu drone asupra unor obiective logistice. Informația a fost relatată la 3 august 2026 de presa rusă și preluată de Meduza, care citează publicația Kommersant.
Printre companiile menționate se află Magnit și grupul X5, care operează rețelele Perekrestok, Piatiorocika și Cijik. Furnizorilor li s-ar fi propus să organizeze direct transportul produselor către magazine și să preia riscurile legate de livrare, inclusiv în situațiile în care infrastructura este afectată sau transporturile sunt perturbate de atacuri cu drone.
Răspunderea pentru marfa distrusă
Un caz separat este cel al rețelei Krasnoe & Beloe, care le-ar fi propus furnizorilor un act adițional la contract. Documentul elimină responsabilitatea retailerului pentru marfa distrusă în circumstanțe de forță majoră. Producătorii au primit propunerea „extrem de negativ”, potrivit informațiilor citate în materialul de presă.
În sistemul comercial rusesc, marile rețele preiau în mod obișnuit logistica produselor. Centrele proprii de distribuție și flotele de transport le permit să centralizeze livrările și să reducă anumite costuri. Noua abordare ar muta o parte din aceste obligații către producători, inclusiv în cazurile în care marfa a fost deja predată rețelei și se află într-un centru de distribuție.
În acest model, furnizorii ar putea rămâne fără dreptul de a recupera valoarea produselor distruse sau avariate în urma unor atacuri cu drone ori a activității sistemelor de apărare antiaeriană, dacă prevederile contractuale îi exonerează pe retaileri de răspundere. Riscul financiar al pierderii mărfurilor ar fi astfel transferat, în fapt, către producători.
Costuri mai mari pentru producători
Experții citați de presa rusă avertizează că transferarea livrărilor către furnizori va majora cheltuielile logistice ale producătorilor. Pentru a respecta noile condiții, unele companii ar trebui să își extindă infrastructura de transport, să angajeze personal suplimentar și să își creeze propriile sisteme de distribuție.
Aceste costuri ar fi incluse în prețul de producție și ar putea duce la creșterea prețurilor de vânzare către rețelele comerciale. În cele din urmă, efectul s-ar putea transmite asupra prețurilor plătite de consumatori în magazine. Retailerii, la rândul lor, nu ar putea transfera integral aceste costuri către cumpărători, deoarece concurează pe o piață în care majorările de preț pot afecta vânzările și marjele de profit.
Nu toți furnizorii dispun însă de resursele necesare pentru a trece la livrarea directă către magazine. În prezent, această practică este folosită în principal de producătorii de produse perisabile. Majoritatea celorlalți furnizori utilizează centrele de distribuție ale rețelelor comerciale, unde mărfurile sunt recepționate și apoi repartizate către magazine.
Presiuni asupra transporturilor comerciale
Transferarea pe scară largă a livrărilor ar avea loc într-un sector rus al transporturilor comerciale care se confruntă deja cu lipsa șoferilor. Materialul citat leagă deficitul de mobilizare, de transferul forței de muncă către sectorul militar și de plecarea unor lucrători migranți. Aceste evoluții au limitat capacitatea disponibilă pentru transportul de mărfuri.
O trecere simultană a numeroși furnizori la livrarea proprie ar crește cererea pentru serviciile transportatorilor și operatorilor logistici. Tarifele pentru transport ar putea crește, iar costurile suplimentare ar fi mai greu de suportat pentru întreprinderile mici și mijlocii, care nu au flote sau centre logistice proprii.
În acest caz, unii furnizori ar putea renunța la colaborarea cu marile rețele sau și-ar putea reduce activitatea. Afirmațiile citate de presă indică și riscul unei concentrări mai mari a pieței, în condițiile în care companiile mai mici ar avea dificultăți în a-și finanța distribuția.
Recepția mărfurilor și sortimentul din magazine
Modelul livrărilor directe ar schimba și modul de funcționare al magazinelor. În locul unor transporturi centralizate de la centrele de distribuție, unitățile comerciale ar trebui să primească simultan camioane de la un număr mare de producători. Recepția mărfurilor ar dura mai mult, iar personalul magazinelor ar suporta o sarcină suplimentară.
Rețelele ar putea fi nevoite să reducă numărul furnizorilor sau să limiteze sortimentul comercializat pentru a putea administra fluxul de livrări. În materialul citat este menționat riscul unor întreruperi în aprovizionarea cu anumite produse și al unor diferențe între magazine în ceea ce privește disponibilitatea mărfurilor.
Fragmentarea transporturilor ar complica și coordonarea aprovizionării. Fără un sistem unic de planificare pentru miile de furnizori, pot apărea întârzieri, livrări ratate și timpi mai mari de procesare a încărcăturilor. Rețelele comerciale ar putea întâmpina dificultăți în refacerea la timp a stocurilor, în timp ce furnizorii ar trebui să își asume noi obligații contractuale și operaționale.
Discuțiile despre modificarea contractelor și despre livrarea directă se desfășoară în contextul în care retailerii încearcă să își limiteze pierderile legate de transport și de marfa afectată în timpul perturbărilor logistice. Furnizorii urmează să decidă, în funcție de capacitățile proprii, dacă pot accepta aceste condiții.
Păi da, sigur, cine să plătească pentru „operațiunea specială” dacă tot oamenii simpli? Acum se răzbună pe furnizori, exact ca la noi cu chiriile și prețurile la energie. Am un prieten care livrează marfă în magazinele lor de doi ani, și deja i-au cerut să vină cu mașina lui personală să care paleții, că „se optimizează procesele”. În timp ce șefii de la Magnit își iau bonusuri pe rupte, producătorul de conserve din provincia Vologda își pune la bătaie și viața, și camionul, și marfa, pentru un contract pe care oricum îl poate pierde oricând, fără nicio explicație. E o rușine să vezi cum marii retaileri, care au construit imperii pe spinarea furnizorilor, acum se spală pe mâini și aruncă tot riscul în cârca lor, de parcă ăștia sunt doar niște sclavi moderni cu facturi de plătit. Până la urmă, dacă tot e „forță majoră”, să suporte și ei o parte, nu doar să transfere totul ca niște lași care se ascund după contracte scrise de avocații lor plătiți cu sângele producătorilor mici.