Cel puțin 1.000 de jurnaliști au avut date personale accesibile ani la rând în resurse interne ale partidului german de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD). Printre documente se aflau fotografii ale legitimațiilor de presă în care puteau fi văzute adresele private ale locuințelor.
Informațiile au fost eliminate abia după ce publicația germană CORRECTIV a cerut explicații. Cazul este acum inclus într-o verificare a autorității pentru protecția datelor din Berlin, iar miza depășește o simplă eroare administrativă: date colectate pentru acreditarea la congrese au rămas disponibile mult timp și puteau expune direct viața privată a unor persoane care relatează despre partid.
De la acreditare la arhivă de date sensibile
Investigația CORRECTIV, publicată la 29 octombrie 2026, a pornit de la o scurgere de documente interne ale AfD. Materialele conțineau liste cu reprezentanți ai presei acreditați pentru congrese ale partidului organizate între 2017 și 2025. În unele cazuri, listele erau însoțite de imagini ale legitimațiilor de presă, pe care apăreau și adrese de domiciliu.
Este normal ca un partid să știe ce jurnaliști vor participa la un congres. Listele de acreditare ajută la controlul accesului, la pregătirea ecusoanelor și la organizarea spațiului destinat presei. Dar o fotografie a unei legitimații poate conține mult mai multe informații decât sunt necesare pentru aceste operațiuni. Dacă adresa de acasă rămâne vizibilă, documentul nu mai este doar o confirmare a identității profesionale.
Potrivit investigației, trimiterile către fișiere puteau fi accesate de membrii AfD prin resurse legate de site-ul partidului. Astfel, informații strânse pentru evenimente punctuale au rămas disponibile după încheierea acestora și pentru o perioadă mult mai lungă decât ar fi necesar pentru gestionarea unei acreditări.
Problema documentată nu este existența unor evidențe despre jurnaliștii prezenți la evenimentele partidului, ci combinația dintre păstrarea pe termen lung, copiile unor documente de identificare, adresele private vizibile și accesul intern la fișiere. Un registru cu nume și redacții este un instrument de organizare. Un set de imagini care leagă identitatea profesională de locuința fiecărui jurnalist este un cu totul alt tip de arhivă.
De ce adresa de domiciliu schimbă riscul
O adresă de serviciu sau o adresă electronică a redacției ține de comunicarea profesională. Adresa locuinței indică însă spațiul privat al unei persoane. Dacă ajunge la oameni care nu au nevoie de ea pentru îndeplinirea unei sarcini, poate facilita contacte nedorite, hărțuirea sau intimidarea.
Riscul devine mai sensibil atunci când adresa este asociată cu numele, profesia și participarea la evenimentele unei formațiuni politice. Jurnaliștii din liste nu erau doar persoane aflate într-o bază de date: ei fuseseră acreditați să urmărească activitatea AfD și puteau publica materiale critice despre partid.
Reprezentanți ai organizațiilor de jurnaliști au avertizat că această practică poate încălca cerințele privind protecția datelor personale și poate pune în pericol siguranța celor vizați. Ei au semnalat, de asemenea, posibilitatea ca astfel de evidențe să crească presiunea asupra redacțiilor care relatează critic despre AfD sau să permită identificarea jurnaliștilor care urmăresc constant partidul.
Aceste avertismente descriu riscuri și consecințe posibile, nu demonstrează că fiecare jurnalist din documente a fost urmărit sau că adresele au fost folosite într-o campanie concretă de intimidare. Faptul susținut de investigație este că informații sensibile au rămas accesibile o perioadă îndelungată și au fost șterse doar după solicitarea CORRECTIV.
Ce trebuie să lămurească autoritatea din Berlin
După sesizarea publicației, autoritatea berlineză pentru protecția datelor a inclus cazul într-o verificare. Aceasta poate analiza dacă stocarea și accesul la documente au respectat regulile aplicabile, dacă restricțiile interne au fost suficiente și cât timp puteau fi păstrate fotografiile legitimațiilor de presă.
O altă întrebare privește scopul prelucrării. Pentru un congres poate fi justificată verificarea identității și a statutului profesional al unui jurnalist. Această necesitate nu înseamnă automat că o copie integrală a legitimației trebuie arhivată ani la rând sau pusă la dispoziția unui număr larg de membri ai organizației. În cazul datelor sensibile, contează atât perioada de păstrare, cât și numărul persoanelor care pot avea acces.
Verificarea va trebui să stabilească și dacă a existat o procedură pentru ștergerea documentelor după fiecare eveniment. Din informațiile disponibile nu rezultă cine a administrat fișierele, câți utilizatori le-au deschis sau dacă au fost descărcate în alte locuri. Aceste necunoscute sunt importante pentru evaluarea efectelor concrete ale expunerii.
Ștergerea nu înseamnă dispariția tuturor copiilor
Eliminarea fișierelor reduce accesul prin resursele originale ale partidului, dar nu poate arăta singură dacă documentele au fost copiate sau transmise cât timp legăturile au fost active. Un fișier șters dintr-un sistem poate continua să existe pe dispozitive sau în alte spații de stocare.
De aceea, impactul cazului nu se limitează la concluzia juridică a autorității. Pentru jurnaliștii ale căror date au fost expuse rămân deschise întrebări practice: cât de larg au circulat documentele, dacă adresele mai sunt disponibile în alte părți și ce măsuri de protecție vor fi oferite.
Incidentul arată cum o procedură administrativă legitimă poate deveni o vulnerabilitate personală atunci când documentele de identificare sunt păstrate fără un termen clar și accesul nu este limitat la ceea ce este strict necesar. În cazul AfD, evaluarea oficială va trebui să stabilească dacă au fost încălcate normele de protecție a datelor. Pentru cei vizați, însă, problema esențială rămâne dacă informațiile șterse mai pot fi readuse sub control.
