Tot mai mulți ruși renunță la ideea de a-și deschide propria afacere. În septembrie 2026, 40% dintre participanții la un sondaj au spus că exclud complet această posibilitate și preferă munca salariată, față de 34% cu un an înainte.
Creșterea cu șase puncte procentuale apare într-un moment în care costurile de funcționare, taxele și creditele s-au scumpit, iar cererea viitoare este mai greu de anticipat. Un sondaj nu măsoară singur starea întregii economii și nu arată câte proiecte concrete au fost abandonate, dar indică o schimbare importantă de percepție: pentru o parte tot mai mare a populației, salariul este mai ușor de calculat decât veniturile incerte ale unei afaceri noi.
Rezultatele provin dintr-o cercetare comună realizată de SuperJob și . Despre date au relatat la 14 octombrie 2026 publicațiile Realnoe Vremia, Vedomosti și Forbes Rusia.
Costul primului pas
Pentru un antreprenor aflat la început, cheltuielile apar înaintea veniturilor stabile. Chiria, echipamentele, materialele, utilitățile, contabilitatea, autorizațiile și, uneori, salariile angajaților trebuie plătite chiar dacă afacerea nu și-a format încă o clientelă sigură. Atunci când economiile sunt limitate, o astfel de perioadă de așteptare devine dificil de suportat.
La aceste costuri se adaugă presiunea fiscală și scumpirea finanțării. În ultimii doi ani, autoritățile ruse au introdus modificări fiscale care afectează în special întreprinderile mici. De la 1 ianuarie 2026, pragul veniturilor până la care o companie poate fi scutită de taxa pe valoarea adăugată a fost redus de la 60 de milioane la 20 de milioane de ruble. Firmele și antreprenorii individuali care depășesc noua limită trebuie să aplice cota generală de TVA de 22%.
Pentru o firmă aflată puțin peste prag, schimbarea poate influența prețurile, marjele și decizia de a se extinde. Nu este vorba doar despre plata taxei. O creștere a obligațiilor fiscale poate însemna și costuri suplimentare pentru evidență, administrare și planificarea fluxului de numerar.
Finanțarea rămâne un alt obstacol. În septembrie 2026, rata-cheie a Băncii Rusiei era de 14% pe an, în timp ce inflația anuală ajunsese la 6,35%, peste ținta de 4%. Rata-cheie nu este dobânda plătită de fiecare debitor, dar influențează costul creditelor și modul în care băncile evaluează proiectele noi. O investiție viabilă într-un mediu cu bani mai ieftini poate fi amânată, redusă sau abandonată atunci când costul împrumutului crește.
Un sector mare, dominat de microîntreprinderi
Retragerea potențialilor antreprenori contează pentru că întreprinderile mici și mijlocii ocupă deja un loc important în economia Rusiei. Potrivit institutului de stat pentru sprijinirea acestui sector, în țară există 6,7 milioane de întreprinderi mici și mijlocii. Dintre acestea, 6,43 milioane sunt microîntreprinderi, adică aproximativ 96% din total.
În sectorul IMM lucrează 27,9 milioane de persoane, echivalentul a 38% dintre cei ocupați în economie. La acestea se adaugă 16,88 milioane de persoane care desfășoară activități independente. Prin urmare, scăderea interesului pentru deschiderea unei afaceri nu este doar o chestiune de alegere profesională individuală. Dacă proiectele noi nu ajung să fie lansate, efectele pot apărea în investiții, concurență, ocupare și apariția unor servicii sau produse noi.
Microîntreprinderile sunt cele mai expuse la majorarea costurilor fixe. Ele dispun, de regulă, de rezerve mai mici și au o putere de negociere mai redusă în relația cu proprietarii spațiilor, furnizorii și creditorii. Chiriile, tarifele, plățile obligatorii și dobânzile pot absorbi rapid o parte importantă din venituri.
De aceea, numărul firmelor înregistrate oferă doar o imagine incompletă asupra sănătății sectorului. Sunt la fel de importante cifra de afaceri, accesul la credite, investițiile, rata de supraviețuire a companiilor nou create și dinamica locurilor de muncă. Un sector poate rămâne numeros pe hârtie, dar își poate pierde treptat capacitatea de a crește și de a genera noi afaceri.
Cine renunță cel mai des la idee
Sondajul indică diferențe clare între grupele de vârstă. În rândul persoanelor de peste 45 de ani, 52% nu iau deloc în calcul deschiderea unei afaceri. În grupele mai tinere, proporția variază între 35% și 41%, ceea ce înseamnă un decalaj de 11 până la 17 puncte procentuale.
Datele arată diferența, dar nu stabilesc singure cauza ei. Nivelul economiilor, responsabilitățile familiale, experiența profesională și accesul la finanțare pot influența felul în care este evaluat riscul. Pentru o persoană mai în vârstă, pierderea economiilor sau renunțarea la o sursă familiară de venit poate părea mai greu de recuperat.
Există și un decalaj între femei și bărbați. În rândul femeilor chestionate, 45% resping ideea de a începe o afacere, față de 38% dintre bărbați. Nici în acest caz, sondajul nu explică mecanismul diferenței, însă rezultatul sugerează că scumpirea capitalului și creșterea cheltuielilor nu sunt percepute în același mod de toate categoriile populației.
Interesul este redus chiar și în domenii care ar putea aduce servicii, tehnologii și locuri de muncă noi. În condiții favorabile, doar 6% dintre respondenți ar alege sectorul tehnologiei informației, 5% comerțul și câte 4% producția sau construcțiile. Aceste procente nu prezic exact câte firme vor fi create, dar arată cât de restrâns este grupul celor care consideră antreprenoriatul o opțiune realistă.
De la compania cu normă întreagă la proiectul secundar
Evaluările citate în relatarea despre cercetare sugerează că această prudență s-ar putea menține cel puțin doi ani. În locul saltului direct către o companie cu normă întreagă, pot deveni mai frecvente proiectele mici, activitățile desfășurate în paralel cu un loc de muncă și trecerea graduală către munca independentă.
Aceste formule reduc riscul personal, dar mobilizează de obicei mai puțin capital și creează mai puține locuri de muncă decât o firmă concepută pentru extindere. Ele pot menține inițiativa economică la un nivel minim, fără să producă însă același efect asupra investițiilor, concurenței și inovației.
Andrei Șubin, directorul executiv al asociației ruse pentru întreprinderi mici și mijlocii Opora Rossii, a legat scăderea interesului pentru afaceri de creșterea costurilor și de incertitudinea economică. În opinia sa, dacă povara fiscală și administrativă va continua să crească, reticența poate deveni permanentă. Este evaluarea unui reprezentant al sectorului și un avertisment privind o posibilă evoluție, nu o demonstrație independentă că fiecare măsură fiscală a avut exact același efect.
Consecințele reale se vor vedea în alte serii de date: numărul firmelor nou create, investițiile, accesul la credit, supraviețuirea companiilor tinere și locurile de muncă generate. Deocamdată, trecerea de la 34% la 40% arată că, pentru tot mai mulți ruși, siguranța unui salariu cântărește mai mult decât promisiunea — și riscul — unei afaceri proprii.
