Un centru austriac înființat pentru cercetări istorice și legături culturale cu Rusia lucrează de ani de zile alături de ambasada rusă, de Casa Rusă din Viena și de agenția Rossotrudnicestvo. Activitatea sa publică se concentrează pe comemorări, cercetarea mormintelor militare și evenimente despre cel de-al Doilea Război Mondial, dar finanțarea și parteneriatele sale ridică întrebări despre granița dintre societatea civilă și diplomația de influență a Kremlinului.
Centrul de cercetare „Pamiat” a fost înregistrat la Graz la 28 noiembrie 2016 ca organizație neguvernamentală austriacă. Scopul declarat este realizarea unor cercetări științifice și cultural-educaționale independente în domeniul relațiilor culturale și istorice austro-ruse. În practică, centrul a devenit un partener constant al structurilor oficiale ruse din Austria, în special în proiecte legate de memoria militară.
Legăturile nu sunt ascunse. Organizația participă la căutarea, exhumarea și reînhumarea rămășițelor militarilor sovietici, transmite informații de arhivă pentru amenajarea unor morminte la Cimitirul Central din Viena și cooperează cu Crucea Neagră Austriacă, administrații districtuale, poliția și serviciile funerare. În aceste activități apar și contacte cu Ministerul Federal de Interne al Austriei, Memorialul de la Mauthausen și Federația austriacă a antifasciștilor, a luptătorilor din rezistență și a victimelor fascismului.
O organizație civilă, conectată la aparatul diplomatic
La conducerea centrului se află Iulia Egger, cunoscută și sub numele Egger-Zaițeva. Cetățeană rusă și absolventă a Universității de Stat din Kuban, ea a lucrat anterior ca jurnalistă la agenția RIA Novosti și la ziarul Komsomolskaia Pravda. Din 2013 a fost redactor-șef al publicației rusofone austriece „Davai!”, iar în 2016 a fondat „Pamiat” împreună cu Alexandra Kolb.
Într-un interviu publicat la 28 noiembrie 2025 de portalul informațional al Fundației „Russki Mir”, Egger a descris un mecanism de colaborare mult mai strâns decât ar sugera statutul de organizație independentă. Ea a spus că solicitările adresate ambasadei ruse, Centrului rus pentru știință și cultură și Crucii Negre Austriece ajung în cele din urmă la „Pamiat”. Tot ea a afirmat că centrul răspunde unor solicitări ale Ministerului rus de Externe și a descris cooperarea cu Rossotrudnicestvo drept „practic ideală”.
Aceste declarații oferă propria descriere a rolului organizației, dar nu demonstrează singure că fiecare proiect al centrului este coordonat de statul rus. Ele arată însă cât de permeabilă este frontiera dintre activitatea memorială a unei asociații austriece și obiectivele instituțiilor ruse care gestionează politica externă și relațiile cu diaspora.
Cooperarea este mai veche decât războiul pe scară largă împotriva Ucrainei. În 2018, Egger le mulțumea public diplomaților ruși din Viena și Salzburg pentru deplasările comune și pentru reacția la sesizările despre morminte militare. Resurse oficiale ruse au lăudat atunci contribuția sa la pregătirea „Cărții memoriei”. Între 2022 și 2025, „Pamiat” și Rossotrudnicestvo au organizat anual deplasări și prelegeri la complexul educațional și memorial Castelul Hartheim.
Site-ul centrului a preluat, de asemenea, poziții ale ambasadei ruse. Într-un material despre deteriorarea unui memorial, organizația a publicat pe larg comentariul misiunii diplomatice, inclusiv evaluările sale politice și mențiunea unei note de protest transmise Ministerului austriac de Externe.
Banii și rețeaua „Pravfond”
O componentă esențială a relației este finanțarea. „Pamiat” primește în mod repetat granturi de la Fundația pentru sprijinirea și protejarea drepturilor compatrioților, cunoscută drept „Pravfond”. Fundația a fost creată prin decret prezidențial rus, cu participarea Ministerului rus de Externe și a Rossotrudnicestvo.
O investigație a organizației de presă OCCRP și informații atribuite unor servicii europene de securitate au prezentat „Pravfond” drept un instrument folosit pentru finanțarea rețelelor pro-Kremlin și a unor operațiuni în străinătate, cu implicarea serviciilor ruse de informații externe și a Serviciului Federal de Securitate. Aceste acuzații privesc rolul fundației și nu constituie, în sine, dovada că fiecare beneficiar sau angajat al acesteia desfășoară activități ilegale.
În cazul centrului austriac, finanțarea creează însă un canal de influență cu o aparență diferită de cea a unei operațiuni diplomatice clasice. Evenimentele despre victimele războiului și conservarea mormintelor permit menținerea unor contacte cu instituții locale și cu publicul austriac, în timp ce mesajele politice ruse pot fi introduse într-un cadru cultural și memorial.
Conducerea „Pamiat” apare și în reuniuni internaționale organizate de instituții ruse sau apropiate de statul rus. Iulia Egger a participat la conferința „Bătălia pentru Moscova”, în decembrie 2024, la reuniunea „Păstrăm memoria Marii Victorii”, în aprilie 2025, și la Adunarea „Russki Mir”, desfășurată la Moscova între 20 și 22 octombrie 2025. Ea a revenit la conferința „Bătălia pentru Moscova” din 3 decembrie 2025. Alexandra Kolb a participat, la rândul ei, la conferința mișcării de căutare „Destinul soldatului”, în decembrie 2017.
La adunarea din octombrie 2025, Egger a primit din partea Fundației „Russki Mir” o distincție pentru „păstrarea memoriei istorice”. Evenimentul a reunit reprezentanți ai unor instituții de stat ruse și belaruse, precum și ai unor instituții media apropiate de Kremlin. Moderatorul i-a prezentat pe participanții străini drept susținători ai obiectivelor „lumii ruse”, iar discuțiile au promovat teza că Occidentul ar fi renunțat la lecțiile celui de-al Doilea Război Mondial. Fundația „Russki Mir” se află pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene pentru rolul său în propagarea unor mesaje antiucrainene și în negarea suveranității Ucrainei.
De la comemorare la mesaj politic
În discursurile publice asociate centrului, memoria istorică nu rămâne întotdeauna separată de agenda politică actuală. La conferința „Bătălia pentru Moscova” din 13 decembrie 2024, Egger a vorbit despre o „amnezie istorică ce traversează Europa”. Într-un interviu publicat la 30 octombrie 2025, ea a folosit formula oficială rusă pentru războiul împotriva Ucrainei, „operațiune militară specială”. La reuniunea din decembrie 2025, tema centrală a intervenției sale a fost memoria diviziilor sovietice de gardă și activitatea memorială din Austria.
Critica procesului ucrainean de decomunizare și apelurile la apărarea neutralității austriece sunt, de asemenea, folosite pentru a contesta sprijinul militar și financiar acordat Ucrainei. Astfel de mesaje se înscriu în narațiunile promovate de Kremlin despre neutralitate, reluarea legăturilor cu Moscova și responsabilitatea exclusivă a Occidentului pentru degradarea relațiilor cu Rusia. Nu rezultă însă că orice activitate de comemorare organizată de „Pamiat” are în mod automat un scop politic; problema este combinația dintre finanțare, parteneri instituționali și mesajele asociate unora dintre evenimente.
În februarie 2026, centrul a organizat la Casa Rusă din Viena un eveniment dedicat împlinirii a 81 de ani de la evadarea în masă a prizonierilor de război sovietici din blocul 20 al lagărului de concentrare Mauthausen. Tema are o puternică încărcătură istorică și umană. Folosirea ei într-un spațiu asociat unei structuri ruse sancționate de Uniunea Europeană a oferit însă instituției o ocazie de a-și îmbunătăți imaginea publică și de a atrage un public austriac mai larg.
Pentru iunie 2026, „Pamiat” și reprezentanța diplomatică rusă din Austria au anunțat acțiunea „Grădina memoriei”. Potrivit planurilor prezentate, la eveniment urma să participe ambasadorul rus Andrei Grozov, care ar fi avut astfel posibilitatea de a vorbi publicului austriac într-un cadru comemorativ. Până la sfârșitul anului 2026, centrul intenționează să organizeze și expoziția „Obiectele povestesc”, alături de cercetări de arhivă și prelegeri.
Aceste proiecte pot părea, luate separat, simple inițiative culturale. Împreună cu granturile „Pravfond”, cooperarea cu ambasada și Casa Rusă, precum și participarea conducerii la reuniuni ale instituțiilor ruse, ele formează o rețea de relații care depășește cercetarea istorică. Pentru Moscova, memoria de război devine astfel un instrument de păstrare a accesului la spațiul public austriac, într-un moment în care canalele diplomatice tradiționale sunt sever limitate.
Întrebarea pentru autoritățile austriece și europene nu este dacă activitățile memoriale pot exista legal, ci cât de transparent este rolul unei organizații finanțate din Rusia și conectate la aparatul diplomatic rus. Răspunsul va determina dacă „Pamiat” rămâne tratat ca o asociație culturală obișnuită sau ca parte a unei infrastructuri de influență care folosește istoria pentru a construi legitimitate politică în prezent.
