Irakul și Siria au semnat un acord pentru reconstrucția unei conducte petroliere, care va oferi o rută alternativă de export pe fondul perturbărilor generate de conflictul dintre Statele Unite și Iran, informează Reuters.
Acordul a fost semnat la Washington, în cadrul unui summit dedicat investițiilor americane în Irak, în prezența secretarului american al Energiei, Chris Wright. Documentul a fost semnat de Bassem Abdul Karim Nasr, directorul general al Basra Oil Company, și de Youssef Qablawi, directorul general al Syrian Petroleum Company.
Conducta va lega orașul Kirkuk din nordul Irakului de coasta mediteraneană a Siriei, având o capacitate proiectată de 700.000 de barili de petrol pe zi, conform Administrației pentru Informații în Energie a SUA (EIA). Conducta a fost închisă din 2003, după ce a suferit avarii în timpul invaziei americane în Irak.
Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a declarat că proiectul poate contribui la creșterea producției de petrol a Irakului și la reducerea dependenței acestuia de rutele de export vulnerabile din regiune.
Irakul, al doilea cel mai mare producător de petrol din OPEC, a suferit semnificativ din cauza perturbărilor traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz și depinde în prezent în mare măsură de exporturile realizate prin portul Basra, la Golful Persic.
În luna iunie, producția de petrol a Irakului a scăzut cu peste 50%, atingând aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi, comparativ cu circa 4,2 milioane de barili pe zi în februarie, înainte de debutul conflictului dintre SUA, Israel și Iran.
În acest context, mai multe state din Golf investesc în extinderea infrastructurii de transport pentru a reduce dependența de Strâmtoarea Ormuz. Emiratele Arabe Unite construiesc o a doua conductă către portul Fujairah, pe coasta Golfului Oman, iar Arabia Saudită analizează extinderea conductei sale către Marea Roșie cu încă 2 milioane de barili pe zi.
Analiștii avertizează că noile conducte pot reduce doar parțial riscurile geopolitice, subliniind că Iranul are în continuare capacitatea de a ataca infrastructura energetică, inclusiv terminale petroliere, stații de pompare și depozite de stocare, indiferent de ruta de transport a petrolului.