Alice Weidel, lidera partidului Alternativa pentru Germania (AfD), propune o Uniune Europeană în care deciziile să depindă mai mult de guvernele naționale și mai puțin de instituțiile comune. Planul include reducerea atribuțiilor Comisiei Europene, diminuarea contribuțiilor la bugetul UE și înlocuirea alegerilor directe pentru Parlamentul European cu desemnarea reprezentanților de către parlamentele naționale.
În paralel, Weidel vrea să oprească sprijinul financiar german pentru Ucraina și susține un acord de pace care să țină cont de interesele de securitate ale Rusiei. Dacă reformele sale nu ar putea fi impuse, AfD admite inclusiv posibilitatea unei reevaluări a apartenenței Germaniei la Uniune. Împreună, aceste propuneri mută dezbaterea de la o simplă ajustare instituțională la întrebarea câtă putere mai poate exercita UE în comun.
Mai puțină Comisie, mai multă putere pentru capitale
Planul prezentat de Weidel urmărește să restrângă rolul Comisiei Europene, instituția care propune și pune în aplicare politici la nivelul Uniunii. O Comisie cu atribuții reduse ar avea un spațiu mai mic pentru a coordona inițiative comune și pentru a urmări aplicarea lor în statele membre.
Propunerea este legată de reducerea contribuțiilor naționale la bugetul UE. Cele două măsuri ar afecta simultan capacitatea instituțiilor europene de a decide și resursele cu care pot pune în practică deciziile. Programele comune ar dispune de mai puține fonduri, iar guvernele naționale ar avea un rol mai mare în stabilirea direcțiilor politice.
Schimbarea cea mai radicală privește Parlamentul European. AfD propune renunțarea la alegerile directe și desemnarea reprezentanților de către parlamentele naționale. În acest model, eurodeputații nu ar mai primi un mandat direct de la alegătorii europeni, ci prin majoritățile politice formate în parlamentele fiecărui stat.
Ar fi o modificare importantă a sursei de legitimitate a instituției. Parlamentul European ar deveni mai strâns legat de partidele și guvernele naționale, în timp ce legătura directă cu alegătorii din întreaga Uniune s-ar diminua. Deciziile comune ar putea depinde mai mult de pozițiile unor capitale, ceea ce ar face mai dificilă găsirea unor compromisuri între state.
Propunerile au fost relatate de presă la 22 octombrie 2026, într-o analiză Euronews despre planurile lui Alice Weidel și Marine Le Pen. AfD nu privește proiectul doar ca pe o reformă germană. Partidul vrea să consolideze cooperarea dintre formațiunile de dreapta radicală și urmărește formarea unei majorități de dreapta în Parlamentul European.
Politica față de Ucraina devine parte a reformei
Componenta instituțională este însoțită de o schimbare majoră de politică externă. Weidel a promis că va opri ajutorul german pentru Ucraina și susține negocierea unui acord de pace care să includă interesele de securitate ale Rusiei. O astfel de poziție ar reprezenta o ruptură față de linia de sprijin pentru Kiev urmată până acum de Germania.
Berlinul nu poate decide singur politica întregii Uniuni, însă retragerea Germaniei ar pune presiune asupra celorlalte guverne. Ar putea deveni mai dificilă aprobarea unor noi pachete de ajutor și menținerea unei poziții comune față de război. Diferențele dintre statele care susțin continuarea sprijinului și cele care cer reducerea acestuia s-ar putea accentua.
Același mecanism s-ar aplica și sancțiunilor. Dacă Germania ar cere o schimbare a direcției europene în timp ce își reduce sprijinul pentru Ucraina, obținerea consensului pentru menținerea sau extinderea presiunii economice asupra Rusiei ar putea deveni mai complicată. O schimbare a politicii UE nu ar fi automată, dar negocierile dintre state ar porni de la o poziție mai fragmentată.
Posibilele efecte ale programului — o Europă mai puțin unită, sprijin mai incert pentru Ucraina și dificultăți mai mari în coordonarea sancțiunilor — coincid cu interese atribuite în mod obișnuit Kremlinului. Această convergență de efecte nu demonstrează că AfD ar fi controlată sau coordonată de Moscova. Întrebarea verificabilă este una politică: dacă propunerile lui Weidel ar fi aplicate, cât de mult ar reduce capacitatea UE de a acționa împreună?
Pentru Ucraina, consecința nu s-ar limita la pierderea contribuției financiare germane. Schimbarea poziției Berlinului ar influența și climatul politic în care celelalte guverne europene decid nivelul ajutorului și durata sancțiunilor. Amploarea efectului ar depinde de reacția statelor membre și de capacitatea AfD de a construi alianța europeană pe care o urmărește.
Apartenența la UE, transformată în instrument de presiune
AfD merge mai departe decât redistribuirea atribuțiilor între Bruxelles și capitale. Dacă reformele nu ar putea fi realizate, partidul admite revizuirea apartenenței Germaniei la UE. Astfel, statutul de membru ar deveni un instrument în confruntarea privind viitorul Uniunii.
Discuția s-ar muta de la competențele Comisiei, dimensiunea bugetului sau modul de alegere a Parlamentului European la o chestiune fundamentală: dacă Germania ar trebui să rămână parte a actualei construcții europene. Greutatea politică și economică a țării face ca și simpla deschidere a acestei ipoteze să aibă consecințe dincolo de politica internă germană.
Programul lui Weidel leagă, așadar, trei direcții: întoarcerea unor atribuții către statele membre, abandonarea actualei politici germane de sprijin pentru Ucraina și folosirea apartenenței la UE ca pârghie în cazul eșecului reformelor. Fără sprijinul altor formațiuni europene, planul rămâne o platformă politică. Dacă AfD va reuși să formeze o majoritate în jurul său, miza nu va mai fi doar relația Germaniei cu Bruxelles-ul, ci însăși capacitatea Uniunii de a lua decizii comune.
