Ministerul rus al Finanțelor propune ca băncile să rețină direct impozitul pe dobânzile depozitelor, iar veniturile din economii să fie adăugate salariilor și altor venituri impozabile. Pentru persoanele cu venituri anuale cumulate de peste 2,4 milioane de ruble, rata aplicată dobânzilor ar putea ajunge, în funcție de tranșa fiscală, până la 22%.
Proiectul de lege a fost înaintat Dumei de Stat la 20 octombrie 2026. Ministerul Finanțelor estimează că noul sistem ar aduce bugetului federal peste 450 de miliarde de ruble pe an. Inițiativa nu este încă lege, iar efectul concret va depinde de forma finală a textului și de regulile de tranziție.
Pentru deponenți, schimbarea ar modifica nu doar valoarea impozitului, ci și momentul în care acesta este plătit. Dobânda ar putea ajunge în cont deja diminuată, iar persoanele care își împart economiile între mai multe bănci ar putea întâmpina dificultăți în stabilirea corectă a obligațiilor fiscale.
De la notificarea anuală la reținerea făcută de bancă
În sistemul aflat în vigoare în octombrie 2026, băncile plătesc inițial dobânzile în întregime. La sfârșitul anului, Serviciul Fiscal Federal adună veniturile obținute de contribuabil din diferite conturi, calculează impozitul datorat și trimite o notificare. Plata trebuie făcută până la 1 decembrie a anului următor.
Propunerea schimbă acest circuit. Băncile la care sunt deschise depozitele ar deveni agenți fiscali și ar calcula impozitul la fiecare plată a dobânzii. Dacă venitul depășește plafonul neimpozabil, instituția ar reține suma și ar transfera-o direct la buget. Clientul ar primi astfel venitul net, fără să mai achite ulterior o sumă calculată printr-o notificare anuală.
Plafonul neimpozabil ar fi păstrat după formula utilizată în prezent: un milion de ruble înmulțit cu cea mai mare rată-cheie a Băncii Centrale a Rusiei. Pentru calcul ar urma să fie folosită rata din anul precedent. Doar partea dobânzii care depășește plafonul ar fi impozitată.
Ministerul Finanțelor prezintă modificarea și ca pe o simplificare pentru contribuabili, care nu ar mai trebui să aștepte notificarea fiscală și să pregătească o plată consistentă la sfârșitul anului. Pentru buget, avantajul este însă și unul de calendar: veniturile ar intra mai devreme și mai regulat, direct prin sistemul bancar.
Dobânda ar putea împinge venitul într-o tranșă superioară
Schimbarea esențială nu ține doar de colectare, ci de baza de impozitare. Veniturile din dobânzi ar fi incluse în baza generală a impozitului progresiv pe venitul persoanelor fizice, alături de salariu și de alte câștiguri impozabile.
În acest fel, dobânda ar putea contribui la trecerea contribuabilului într-o tranșă fiscală superioară. Pragul indicat în propunere este un venit anual cumulat de peste 2,4 milioane de ruble. Pentru persoanele care depășesc această limită, impozitarea dobânzilor ar putea crește de la nivelurile actuale de 13% și 15% până la 15-22%, în funcție de venitul total.
Nu mărimea depozitului ar determina singură rata mai mare. Contează combinația dintre salariu, dobânzi și celelalte venituri impozabile. Un angajat aflat deja aproape de limita unei tranșe ar putea ajunge în categoria următoare după adăugarea dobânzilor bancare, chiar dacă salariul său nu s-a modificat.
Noua metodă ar face impozitul mai vizibil pentru deponenți. În prezent, dobânda este plătită integral, iar obligația fiscală apare ulterior. În sistemul propus, suma reținută ar fi observată chiar în momentul în care dobânda este creditată în cont, reducând imediat venitul disponibil.
Problema conturilor deschise la bănci diferite
Transferarea rolului de agent fiscal către bănci creează o dificultate de coordonare. O instituție știe câtă dobândă plătește propriului client, dar nu vede neapărat veniturile pe care aceeași persoană le obține de la alte bănci. Or, rata corectă ar trebui stabilită în funcție de venitul cumulat.
Și momentul plății poate complica situația. O bancă poate vira dobânda lunar, alta la sfârșitul perioadei contractuale, iar o a treia o singură dată pe an. Dacă fiecare instituție calculează impozitul pe baza propriilor date, suma reținută în timpul anului poate fi mai mare sau mai mică decât obligația fiscală finală.
Procedura pentru restituirea sumelor reținute în exces nu este încă suficient de clară în parametrii prezentați ai reformei. Ar fi necesară o regularizare centralizată, mai ales în cazurile în care clientul are mai multe depozite, veniturile sale se schimbă în cursul anului sau mai multe bănci aplică separat o rată ridicată.
În lipsa unui mecanism simplu de corectare și rambursare, reforma ar putea muta complexitatea administrativă, nu să o elimine. O parte din verificări ar trece de la administrația fiscală către bănci și clienți, care ar trebui să urmărească reținerile efectuate pe fiecare cont.
2027, anul în care obligațiile s-ar putea suprapune
Reținerea automată este prevăzută să înceapă în 2027. În același timp, impozitul pentru dobânzile obținute în 2026 ar putea fi achitat în continuare după procedura actuală. Un contribuabil ar putea, astfel, să plătească în 2027 impozitul aferent anului precedent, în timp ce băncile ar reține deja impozit din dobânzile curente.
Aceasta nu ar însemna automat o dublă impozitare a aceluiași venit: cele două obligații s-ar referi la perioade fiscale diferite. Totuși, calendarul poate crea o presiune temporară asupra lichidității gospodăriilor cu depozite mari. O plată calculată pentru 2026 și diminuarea imediată a veniturilor din 2027 ar putea apărea în același interval.
Efectul exact va depinde de prevederile tranzitorii din legea adoptată. Acestea vor trebui să stabilească inclusiv modul de tratare a contractelor deja deschise, termenele de regularizare și procedura prin care contribuabilii își pot recupera eventualele plăți în exces.
Depozitele pe trei sau cinci ani ar putea pierde din atractivitate
O consecință posibilă privește durata depozitelor. La contractele pe trei sau cinci ani, dobânda este adesea plătită la scadență. Dacă venitul acumulat pe mai mulți ani este înregistrat într-un singur an fiscal, suma respectivă poate crește brusc venitul anual și poate împinge deponentul într-o tranșă superioară.
Unii clienți ar putea prefera depozite mai scurte sau produse care plătesc dobânda mai frecvent, pentru ca venitul să fie distribuit în timp. Nu este sigur că o astfel de reacție va deveni una generală: decizia va depinde de ratele oferite, de tratamentul contractelor existente și de forma finală a impozitării.
Pentru bănci, diferența este importantă. Depozitele pe termen lung oferă o sursă mai stabilă de finanțare pentru credite, în timp ce banii plasați pe perioade scurte pot fi retrași sau mutați mai rapid. Dacă preferințele deponenților se schimbă, structura finanțării bancare s-ar putea modifica chiar și în cazul în care volumul total al economiilor rămâne relativ constant.
Proiectul leagă, așadar, reforma colectării de o schimbare mai amplă în tratarea veniturilor din economii. Băncile ar deveni canale directe pentru plata impozitelor, iar dobânzile ar depinde mai mult de venitul general al clientului. Rămân deschise întrebările decisive: cum vor fi reunite datele din bănci diferite, cine va restitui sumele reținute în exces și cât de greu va fi pentru gospodării să treacă de la vechiul sistem la cel nou.
Detalii despre proiectul Ministerului Finanțelor și modificările propuse.
