Plajele din zona lacului Velența din Ungaria, odată foarte aglomerate, sunt pustii în această vară, din cauza căldurii și secetei prelungite, care au dus la o scădere periculoasă a nivelului apei, informează joi AFP.
‘Ne rugăm să plouă, dar știm bine că toată țara suferă din cauza lipsei de apă’, a declarat György Simon, a cărui companie de agrement din Gárdony, situată pe malul lacului, a fost nevoită să-și suspende croazierele, începând cu sfârșitul lunii iunie, conform Agerpres.
În multe locuri nu a rămas decât o suprafață de pământ noroios sau crăpat. Un golfuleț puțin adânc, unde copiii obișnuiau să se bălăcească, s-a transformat într-un teren pustiu, acoperit de buruieni.
În timp ce lacul atrăgea mulțimile care veneau să se scalde sau să se răcorească, bicicliștii care parcurg cei 33 de kilometri în jurul lacului, situat la 45 de kilometri sud-vest de Budapesta, constituie acum esența activității turistice.
‘Întregul sector turistic suferă, pescuitul sportiv se confruntă cu cel mai slab an din ultimele decenii’, a declarat Imre Palinkas, din cadrul asociației naționale de pescuit MOHOSZ.
Situată în bazinul Carpaților, Ungaria se numără printre țările cele mai afectate de episoadele recurente de secetă din Europa Centrală, despre care oamenii de știință susțin că sunt exacerbate de schimbările climatice cauzate de activitățile umane.
Attila Szegi, purtătorul de cuvânt al Direcției Generale Naționale pentru Gestionarea Apei (OVF), a subliniat că ‘în ultimii cinci ani, țara a acumulat echivalentul unui an de deficit de precipitații’.
Specialistul a adăugat că autoritățile încearcă să stopeze fragmentarea lacului Velența, al treilea ca suprafață din țară, în mai multe corpuri de apă, în condițiile în care evaporarea estivală continuă să scadă nivelul apei, ceea ce ar reprezenta o catastrofă pentru viețuitoare.
Risc de dispariție
Săptămâna trecută, OVF a măsurat un nivel al apei de 41 de centimetri, cel mai scăzut de la începutul înregistrărilor, în 1931. Recordul anterior era de 53 de centimetri, stabilit în 2022.
Lacul a mai secat în trecut, ultima dată în 1866, ‘din cauza adâncimii sale reduse și a legăturii cu rețeaua de ape subterane’, a explicat hidrogeologul Anita Eross de la Universitatea ELTE din Budapesta.
Conform acesteia, afluxul de noi locuitori în regiune din ultimele decenii a contribuit la secarea progresivă a lacului. ‘Mulți dintre acești nou-veniți au instalat fântâni pentru a-și uda plantele sau pentru a-și umple piscinele, prelevând astfel apă din pânzele freatice care, altfel, ar alimenta lacul’.
Activistul de mediu Tibor Horanyi, din cadrul Asociației Marilor Lacuri și a Zonelor Umede, consideră că situația este agravată de politicile care, de decenii, au favorizat drenarea terenurilor și evacuarea apei, în locul reținerii acesteia. ‘Cred că trebuie să ne regândim abordarea’, a declarat el, exprimându-și temerea că, în caz contrar, lacurile din țară vor dispărea.
Guvernul anterior al naționalistului Viktor Orban a alocat 142 de milioane de euro pentru construirea unei academii de caiac pe malul nordic în 2024, destinată să găzduiască o competiție de canotaj în luna august, care însă a fost relocată.
Echilibru ecologic
Guvernul pro-european al lui Peter Magyar, care a preluat funcția în luna mai, a făcut din refacerea lacului o prioritate, a declarat Viktoria Bogi, secretar de stat în Ministerul Mediului.
Aceasta a menționat că se elaborează o nouă reglementare, ce va aduce un control mai strict asupra extragerii apei. ‘Obiectivul este de a reface sursele naturale de realimentare înainte de a lua în considerare orice intervenție artificială’, a explicat ea.
Mai multe opțiuni sunt luate în calcul, precum deversarea apelor uzate tratate sau construirea unui canal de la Dunăre, situată la aproximativ 15 kilometri distanță.
Cuvinte de precauție au fost transmise de numeroși experți, care au avertizat că aducerea apei din alte bazine hidrografice ar putea modifica echilibrul ecologic al lacului, care este în mod natural alcalin. Zsombor Boromisza, de la Universitatea de Științe Agricole (MATE), a subliniat pericolele realimentării ca strategie viabilă, în condițiile în care există riscul ca apa să se epuizeze.
