Mass-media de stat din Belarus pregătesc opinia publică pentru o măsură care ar putea extinde represiunea politică dincolo de granițele țării: retragerea cetățeniei unor persoane născute în Belarus și stabilite în străinătate. Campania relatată la 3 octombrie 2026 nu dovedește că a început o revocare în masă, dar arată că autoritățile încearcă să facă o asemenea practică acceptabilă public și plauzibilă juridic.
Planul ar viza persoane condamnate pentru participare la „activități extremiste” sau pentru provocarea unor prejudicii grave intereselor statului. Condiția suplimentară ar fi ca acestea să se afle în afara Belarusului. Astfel, exilul nu ar mai fi doar consecința presiunilor politice sau o alegere de protecție, ci ar putea deveni parte a sancțiunii.
O măsură în conflict cu Constituția
Problema centrală este articolul 10 din Constituția Belarusului, care interzice retragerea cetățeniei persoanelor născute în țară. Cu toate acestea, regimul lui Aleksandr Lukașenko intenționează, potrivit relatărilor despre campania oficială, să folosească decrete prezidențiale individuale și prevederi controversate ale legii cetățeniei pentru a ocoli această protecție.
Mecanismul discutat ar combina trei elemente: persoana să fie născută în Belarus, să locuiască în străinătate și să aibă o condamnare judecătorească pentru fapte considerate îndreptate împotriva statului. Un verdict ar oferi măsurii o aparență de procedură legală, însă nu ar rezolva automat contradicția cu norma constituțională.
O hotărâre judecătorească nu poate transforma, de una singură, o interdicție constituțională într-o regulă facultativă. Conflictul ar fi cu atât mai puternic în dosarele politice, unde instanțele funcționează într-un sistem autoritar, iar acuzațiile pot fi formulate prin noțiuni largi. Expresiile „activitate extremistă” și „prejudiciu grav adus intereselor statului” lasă autorităților un spațiu considerabil de interpretare.
În această categorie ar putea fi încadrate, în funcție de viitoarele decrete, hotărâri și proceduri administrative, activități foarte diferite: organizarea politică, sprijinirea unor structuri de opoziție, declarații publice sau contacte cu grupuri aflate în exil. Nu este clar ce fapte ar conduce efectiv la pierderea cetățeniei. Tocmai această incertitudine poate produce presiune înainte ca măsura să fie aplicată pe scară largă.
De ce diaspora politică este în centrul campaniei
Juristul belarus Ales Mikhalevich, în prezent membru al Baroului ceh, consideră că asemenea practici sunt caracteristice regimurilor totalitare. În opinia sa, amenințarea urmărește în primul rând reducerea activității politice a diasporei, nu o simplă reorganizare administrativă a regulilor privind cetățenia.
După intensificarea represiunii împotriva opoziției, o parte importantă a activității politice belaruse s-a mutat în străinătate. Activiștii și jurnaliștii exilați administrează proiecte media, organizează rețele de sprijin, documentează presupuse încălcări ale drepturilor omului și încearcă să obțină susținere din partea guvernelor străine. O măsură privind cetățenia ar adăuga o nouă pârghie la presiunile deja exercitate prin dosare penale, desemnarea unor organizații drept extremiste și procese desfășurate în lipsa acuzaților.
Efectul de descurajare ar putea apărea înaintea primelor revocări în masă. Belarușii aflați în străinătate s-ar putea gândi de două ori înainte de a participa la proteste, de a face donații către organizații de opoziție, de a publica critici sau de a păstra legături vizibile cu activiștii. La rândul lor, rudele și cunoscuții rămași în țară ar putea limita contactele cu exilații, de teamă să nu fie asociați cu activitatea lor.
Pentru ca amenințarea să funcționeze nu este necesară publicarea unei liste complete de comportamente interzise. Dacă oamenii nu pot anticipa ce declarație, donație sau relație organizațională ar putea fi calificată ulterior drept extremistă ori dăunătoare intereselor statului, unii își vor reduce activitatea pur și simplu pentru a evita riscul.
Pașaportul, documentele și riscul de apatridie
Pierderea cetățeniei nu ar avea doar o valoare simbolică. Ea ar putea îngreuna emiterea sau reînnoirea documentelor, limita accesul la servicii consulare și complica deplasările internaționale. Consecințele ar depinde de situația fiecărei persoane: existența unei a doua cetățenii, statutul de rezident în țara gazdă și posibilitatea de a obține documente de călătorie.
Apatridia nu ar apărea automat în fiecare caz. Riscul ar fi însă deosebit de grav pentru persoanele care nu au o altă cetățenie și nici un statut stabil în țara în care trăiesc. Efectele exacte nu pot fi evaluate înainte de publicarea textului final al decretelor și a procedurilor de aplicare.
Prin urmare, miza nu se limitează la modificarea unei evidențe administrative. Cetățenia reprezintă legătura juridică dintre individ și stat, iar retragerea ei poate afecta protecția consulară, libertatea de circulație și accesul la documente. Folosirea acestui statut ca pedeapsă pentru activitatea politică ar transforma o garanție juridică într-un instrument de intimidare.
Criticii consideră că o asemenea practică ar încălca atât Constituția Belarusului, cât și normele internaționale privind cetățenia. Evaluarea juridică definitivă ar depinde de conținutul actelor adoptate, de condamnările folosite ca temei și de modul în care ar acționa instanțele și administrația. Conflictul intern este însă deja vizibil: o protecție constituțională explicită este tratată de autorități ca un obstacol care poate fi ocolit.
O problemă pentru perioada de după Lukașenko
Mikhalevich indică precedente din Cehia și Polonia. După căderea regimurilor comuniste și trecerea la guvernări democratice, unor persoane cărora le fusese retrasă cetățenia li s-a restituit acest statut. Exemplul sugerează ce moștenire ar putea lăsa o politică de retragere a cetățeniei pe criterii politice.
În cazul unei schimbări de regim, o viitoare autoritate democratică ar putea fi nevoită să anuleze deciziile, să restabilească documentele și să repare consecințele practice pentru cei afectați. Nu ar fi vorba doar despre corectarea unor registre, ci și despre redarea accesului la călătorie, protecție consulară și alte drepturi legate de cetățenie.
Deocamdată, dezvoltarea concretă este campania publică prin care mass-media de stat normalizează posibilitatea retragerii cetățeniei, nu dovada unei operațiuni de amploare deja desfășurate. Elementele relatate despre această campanie sunt documentate de Belsat. Următorul test va fi apariția unor decrete, condamnări și decizii administrative concrete. Pentru diaspora, însă, avertismentul este deja clar: plecarea din Belarus s-ar putea să nu mai ofere o distanță juridică sigură față de stat.
