O condamnare pentru dare de mită nu l-a scos pe antreprenorul belarus Serghei Șakutin din industria farmaceutică. O investigație publicată la 1 octombrie 2026 de publicația independentă Zerkalo leagă de acesta aproape 11.000 de metri pătrați de proprietăți: spațiile a circa 60 de farmacii, depozite, imobile comerciale și două apartamente de lux în Minsk.
Cazul capătă o miză mai mare prin legătura cu achizițiile publice. În 2023 și 2024, companiile Iskamed și Capsifarm, asociate cu Șakutin, au furnizat medicamente companiei de stat Belfarmatsia. Potrivit unei anchete jurnalistice, bugetul belarus ar fi plătit cu cel puțin 7 milioane de ruble mai mult decât era necesar. Informația privește anumite contracte și prețuri și nu dovedește, de una singură, că întregul patrimoniu al antreprenorului a fost dobândit ilegal.
O rețea de farmacii, depozite și spații comerciale
Investigația Zerkalo descrie un portofoliu imobiliar legat direct de activitatea farmaceutică a lui Serghei Șakutin. În total, suprafața ar ajunge la aproape 11.000 de metri pătrați. Printre proprietățile menționate se află spațiile utilizate de aproximativ 60 de farmacii, depozite mari în apropierea Minskului, obiective comerciale din mai multe regiuni ale Belarusului și două locuințe de lux în capitală.
Nu este vorba, așadar, doar despre câteva investiții rezidențiale. Ansamblul formează infrastructura unei afaceri: farmacii pentru vânzarea cu amănuntul, depozite pentru păstrarea și distribuirea medicamentelor și spații comerciale pentru operațiuni conexe. Dimensiunea portofoliului arată amploarea prezenței lui Șakutin pe piață, dar nu explică automat cum a fost finanțată fiecare achiziție.
Relevanța acestei averi vine din succesiunea evenimentelor. Antreprenorul fusese condamnat în 2018 într-un dosar de corupție din sectorul sanitar, însă activitatea sa economică nu a fost întreruptă pe termen lung. Ulterior, firme asociate cu el au continuat să opereze într-un domeniu în care companiile de stat joacă un rol important de cumpărător.
Condamnarea din 2018 și revenirea în afaceri
În dosarul din 2018, Serghei Șakutin a fost găsit vinovat de dare de mită într-un caz de corupție care a vizat sistemul de sănătate din Belarus. Instanța l-a condamnat la un an și jumătate într-o colonie penitenciară cu regim general.
El a fost însă eliberat chiar în sala de judecată, deoarece perioada petrecută în arest preventiv acoperea deja întreaga pedeapsă. Din punct de vedere juridic, condamnarea a fost executată. Din punct de vedere comercial, însă, nu a urmat o excludere permanentă din industria farmaceutică, cel puțin potrivit informațiilor disponibile.
Aici se află una dintre întrebările centrale ale cazului: cât de mult a schimbat condamnarea accesul lui Șakutin la afaceri dependente de cheltuielile publice? Existența unui portofoliu imobiliar extins nu reprezintă, prin ea însăși, dovada unei noi infracțiuni. Ea devine însă relevantă atunci când este pusă alături de continuarea activității în sectorul medicamentelor și de contractele cu un cumpărător de stat.
Prețurile medicamentelor și nota de plată pentru buget
A doua etapă a poveștii privește companiile Iskamed și Capsifarm. O anchetă referitoare la operațiuni din 2023 și 2024 a indicat că acestea au furnizat medicamente companiei Belfarmatsia, un distribuitor de stat.
Jurnaliștii au susținut că produsele au fost vândute la prețuri puternic majorate, iar bugetul Belarusului ar fi suportat o plată suplimentară de cel puțin 7 milioane de ruble. Este o acuzație referitoare la anumite proceduri de achiziție și la nivelul prețurilor. Din datele disponibile nu rezultă că suma ar fi ajuns integral la Serghei Șakutin, că ar fi fost folosită pentru cumpărarea proprietăților enumerate sau că fiecare contract ar fi fost aprobat prin aceeași procedură.
Totuși, o eventuală supraplată are consecințe dincolo de bilanțul unei companii. Medicamentele sunt bunuri esențiale, iar bugetele publice stabilesc cât poate cumpăra sistemul sanitar. Dacă un cumpărător de stat plătește mai mult decât ar trebui, aceeași sumă poate acoperi un volum mai mic de tratamente și materiale. Presiunea se poate traduce prin stocuri mai reduse, mai puține resurse pentru alte servicii sau costuri mai mari pentru pacienți și familiile lor.
De aceea, problema nu este doar averea unui antreprenor, ci și funcționarea mecanismelor de control. Au fost comparate prețurile? Au fost reevaluate contractele după apariția acuzațiilor? A recuperat statul banii despre care ancheta susține că au fost plătiți în plus? Informațiile disponibile nu oferă răspunsuri clare la aceste întrebări.
Legătura cu cercul de putere
Dimensiunea politică a cazului este amplificată de relația de familie. Serghei Șakutin este fratele omului de afaceri Aleksandr Șakutin, descris în mod frecvent ca apropiat de președintele belarus Aleksandr Lukașenko și drept unul dintre aliații financiari ai acestuia. Aleksandr Șakutin se află sub sancțiuni ale Uniunii Europene.
Rudenia nu dovedește că afacerile sau proprietățile lui Serghei Șakutin au fost controlate de autorități și nici că firmele sale au primit contracte la intervenția politică a cuiva. Ea oferă însă un context pentru întrebările legate de accesul la o economie dominată de companii de stat. În astfel de piețe, relațiile cu instituțiile publice și cu cercurile de afaceri influente pot conta decisiv pentru continuitatea unei afaceri.
În cazul Șakutin, trei elemente trebuie separate. Condamnarea din 2018 este un fapt judiciar. Portofoliul de aproape 11.000 de metri pătrați este o structură de proprietăți identificată de o investigație jurnalistică. Iar suma de cel puțin 7 milioane de ruble reprezintă valoarea unei presupuse supraplăți în anumite achiziții publice. Împreună, aceste elemente arată că pedeapsa nu pare să fi creat o barieră economică durabilă, dar nu demonstrează că întregul patrimoniu provine din corupție.
Contrastul devine cu atât mai vizibil cu cât afacerea se bazează pe produse de care depind pacienții. În timp ce infrastructura privată de vânzare și depozitare a medicamentelor s-a extins, rămâne neclar dacă statul a înăsprit regulile pentru furnizorii legați de persoane condamnate în dosare de corupție.
Întrebarea finală nu este doar cât valorează proprietățile lui Serghei Șakutin. Ea privește eficiența sistemului care permite ca un antreprenor condamnat în sectorul sanitar să rămână activ într-o piață alimentată de bani publici. Până când nu se va clarifica soarta celor 7 milioane de ruble și nu se va explica dacă au existat verificări sau sancțiuni ulterioare, diferența dintre pedeapsa formală și consecințele economice ale condamnării va rămâne deschisă.
