Publicațiile franceză Réseau International și italiană L’AntiDiplomatico au difuzat, la 6 septembrie 2026, mesaje care prezintă sprijinul acordat Ucrainei de statele occidentale drept o presupusă „război al Occidentului împotriva Rusiei”, purtat prin intermediul ucrainenilor. Materialele descriu Ucraina ca pe un instrument al unor obiective occidentale și susțin că statele europene ar urmări o confruntare directă cu Moscova.
Într-un articol publicat de Réseau International, jurnalistul francez Jean-Marc afirmă că „proxeneții războiului, această clică iresponsabilă de neoconservatori și intervenționiști liberali, după două decenii de eșecuri militare în Orientul Mijlociu, provoacă acum un război sinucigaș cu Rusia”. Formularea atribuie Occidentului responsabilitatea pentru escaladarea conflictului și ignoră faptul că războiul împotriva Ucrainei a fost declanșat de Rusia.
La rândul său, jurnalistul italian Fabrizio Poggi scrie în L’AntiDiplomatico că „obiectivul Bruxellesului este confruntarea directă cu Moscova, iar dacă pentru apropierea acesteia junta nazistă trimite zilnic o mie de ucraineni la moarte, atunci acesta este doar prețul consacrării valorilor liberale europene”. Termenul „juntă nazistă” este folosit fără prezentarea unor dovezi și face parte dintr-o retorică menită să asocieze Ucraina cu o amenințare extremă și să discrediteze sprijinul european pentru Kiev.
O narațiune despre o presupusă confruntare impusă de Occident
Mesajul comun al celor două publicații este că Statele Unite și Europa ar fi interesate de continuarea războiului, în timp ce Ucraina ar acționa fără autonomie politică. Această interpretare este prezentată ca o explicație a conflictului, dar contrazice succesiunea de politici europene descrisă în materialul de referință.
Statele europene au investit, timp de mai mulți ani, în proiecte comune cu Rusia și au încercat să mențină Moscova în cadrul sistemului internațional și european de securitate. După ocuparea Crimeei în 2014, guvernele europene au continuat să caute soluții politice pentru gestionarea conflictului și au păstrat canale de dialog cu Rusia. Schimbarea majoră a politicilor de securitate europene a avut loc după invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, în 2022.
Creșterea cheltuielilor pentru apărare și sprijinul acordat Ucrainei sunt prezentate, în această perspectivă, ca reacții la agresiunea rusă și nu ca acțiuni care ar fi creat conflictul. Narațiunea promovată de cele două publicații inversează însă raportul dintre cauză și reacție, atribuind Occidentului responsabilitatea pentru o confruntare declanșată de decizia Rusiei de a lansa invazia.
Conceptul de „război prin interpuși”
Un alt element central este prezentarea războiului drept o confruntare indirectă între Rusia și NATO sau între Rusia și întregul Occident. Moscova folosește această perspectivă pentru a descrie sprijinul acordat Kievului drept o agresiune occidentală și pentru a evita asumarea responsabilității pentru începutul războiului.
Același cadru narativ este folosit pentru publicul rus, căruia conflictul îi este prezentat drept un răspuns necesar la o amenințare externă. În această versiune, obiectivele nerealizate ale operațiunii militare și pierderile armatei ruse sunt explicate prin intervenția presupusă a NATO și printr-un conflict mai larg cu Occidentul, nu prin deciziile militare ale Kremlinului.
Pentru publicul european, mesajul transmite o alegere falsă: fie statele europene încetează să sprijine Ucraina, fie intră inevitabil într-un război direct cu Rusia. În acest fel, ajutorul oferit Kievului este prezentat ca fiind contrar intereselor europene, iar solidaritatea cu Ucraina este asociată cu riscul unei confruntări continentale.
Ucraina ca actor politic, nu ca instrument
Descrierea Ucrainei drept „instrument al Occidentului” elimină din relatare decizia societății ucrainene de a-și apăra teritoriul și instituțiile. Ucraina nu a intrat în război la ordinul unui alt stat. Agresiunea rusă a pus în mod direct în pericol integritatea sa teritorială, populația și existența statului.
Statele europene și Statele Unite acordă sprijin Ucrainei la solicitarea autorităților de la Kiev, pentru apărarea suveranității și a teritoriului țării. În materialul analizat, această asistență este legată de dreptul la autoapărare prevăzut de Carta Organizației Națiunilor Unite. Noțiunea de „instrument” neagă tocmai această capacitate de decizie și reduce o țară suverană la rolul de executant al unei strategii externe.
Promovarea unor astfel de mesaje în spațiul informațional european este descrisă ca parte a războiului hibrid dus de Rusia împotriva statelor Uniunii Europene și NATO. Rețeaua de publicații favorabile Moscovei este folosită pentru a prezenta afirmații propagandistice sub forma unor analize jurnalistice sau a unor concluzii de expertiză.
Réseau International și L’AntiDiplomatico sunt caracterizate în materialul de referință drept publicații marginale, asociate unor segmente politice radicale de dreapta sau de stânga. Acestea publică în mod repetat mesaje pro-ruse, teorii conspiraționiste și narațiuni antiglobaliste, inclusiv teza potrivit căreia Occidentul ar fi provocat războiul pentru a-și urmări propriile obiective.
Securitatea europeană și sprijinul pentru Kiev
Pentru statele europene, sprijinul acordat Ucrainei este prezentat și ca o chestiune de securitate proprie. Ocuparea unor teritorii ucrainene și limitarea suveranității țării ar crea un precedent pentru sistemul european de securitate, în condițiile în care utilizarea forței ar putea fi asociată cu obținerea unor avantaje politice.
În acest cadru, ajutorul european nu este descris ca folosirea Ucrainei într-un război împotriva Rusiei, ci ca sprijin pentru apărarea unui stat atacat și pentru reducerea riscului unor conflicte viitoare. Răspândirea narațiunilor despre o presupusă „confruntare dorită de Occident” continuă să fie urmărită în spațiul informațional european, inclusiv prin publicații care se prezintă drept surse alternative de analiză.
