Rusia formează o flotă „fantomă” specializată pentru transportul gazului natural lichefiat (GNL), în încercarea de a menține exporturile către piețele externe după intrarea în vigoare, în 2027, a interdicției planificate de Uniunea Europeană privind importurile și tranzitul de GNL rusesc. Potrivit companiei de analiză Windward, citată de Financial Times, Moscova a cumpărat deja cel puțin opt transportoare de GNL de pe piața secundară, prin structuri asociate unor jurisdicții terțe.
Flota aflată în curs de formare ar putea ajunge la aproximativ 25 de nave. Printre acestea se află două transportoare construite la șantierul naval rus Zvezda. Rusia intenționează să utilizeze atât nave achiziționate de pe piața internațională, cât și gaz petroliere construite pe plan intern, pentru a-și păstra capacitatea de transport după restrângerea accesului la piața europeană.
Un model inspirat de flota petrolieră
Inițiativa urmează modelul flotei petroliere „fantomă” dezvoltate de Rusia după 2022. Această rețea de nave a fost utilizată pentru transportul petrolului în condițiile sancțiunilor occidentale și ale plafonării prețului impuse de statele occidentale. În cazul GNL, însă, operațiunea este mai complexă și mai costisitoare.
Transportul gazului natural lichefiat necesită nave dotate cu rezervoare criogenice capabile să mențină încărcătura la aproximativ minus 162 de grade Celsius. Costul construirii unui astfel de transportor este estimat la circa 300 de milioane de dolari. În plus, flota mondială de transportoare de GNL este relativ redusă și, în mare parte, modernă, ceea ce face mai dificilă achiziția unor nave potrivite fără atragerea atenției operatorilor și autorităților.
Rutele arctice adaugă o cerință suplimentară. Pentru proiectele din nordul Rusiei sunt necesare nave capabile să opereze în condiții de gheață, inclusiv transportoare cu clasă de navigație Arc7. Disponibilitatea acestor nave este limitată, iar serviciile de asigurare, clasificare și întreținere sunt asigurate de un număr restrâns de companii internaționale.
Yamal GNL rămâne principala sursă de exporturi maritime
Potrivit informațiilor disponibile, flota rusă de transportoare de GNL poate susține continuarea exporturilor de la uzina Yamal GNL. Acest proiect asigură în prezent cea mai mare parte a livrărilor maritime de GNL rusesc către Europa și utilizează rute logistice deja funcționale.
Situația este diferită pentru proiectele arctice mai noi. Livrările la scară largă de la Arctic GNL 2 sunt mai dificil de organizat din cauza numărului insuficient de nave adecvate, a problemelor legate de asigurare și clasificare și a intensificării controalelor internaționale. Proiectul se află sub sancțiuni americane directe, iar lipsa transportoarelor cu un nivel ridicat de protecție pentru navigația în gheață limitează opțiunile de operare.
Flota aflată în curs de constituire poate contribui la menținerea transporturilor de la capacitățile deja active, însă datele prezentate de analiști indică limite pentru extinderea rapidă a operațiunilor către noile proiecte arctice. Numărul navelor disponibile, costurile tehnice și accesul la servicii specializate rămân factori determinanți pentru amploarea transporturilor.
Achiziții prin structuri opace
În procesul de constituire a flotei, Rusia utilizează mecanisme asociate anterior transporturilor petroliere. Navele sunt cumpărate printr-o rețea de companii înregistrate în state din Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est. Structurile corporative pot ascunde originea navelor și identitatea proprietarilor reali, iar schimbarea pavilionului complică urmărirea operațiunilor.
Printre metodele folosite pentru reducerea vizibilității se numără oprirea sistemelor de identificare în timpul unor curse și colaborarea cu societăți de asigurare mai puțin transparente. Aceste practici pot îngreuna stabilirea legăturilor dintre nave, operatori, încărcături și entitățile ruse implicate în export.
Totuși, transportul GNL nu poate fi organizat în aceleași condiții ca transportul petrolului. Navele trebuie să îndeplinească cerințe tehnice stricte, iar exploatarea lor presupune acces la infrastructură, echipamente criogenice, servicii de clasificare, personal specializat și asigurare. Aceste condiții reduc numărul de nave care pot fi utilizate efectiv și cresc costurile operațiunilor.
Aplicarea interdicției europene
Eficiența interdicției europene planificate pentru 2027 va depinde de capacitatea Statelor Unite, a Uniunii Europene și a Marii Britanii de a identifica și bloca navele, proprietarii reali și infrastructura asociată transporturilor de GNL rusesc. Măsurile pot viza nu doar transportoarele, ci și operatorii, șantierele navale, porturile și companiile de servicii implicate în întreținere, asigurare și exploatare.
În centrul strategiei ruse se află păstrarea exporturilor și a veniturilor valutare după pierderea accesului legal la piața europeană, potrivit evaluărilor citate în materialul de presă. Analiștii apreciază însă că barierele tehnologice, numărul limitat de nave și controlul internațional sporit fac ca flota „fantomă” de GNL să fie mai restrânsă și mai scumpă de operat decât rețeaua petrolieră creată după 2022.
Rusia își pregătește astfel transporturile pentru perioada de după 2027, în timp ce dimensiunea efectivă a operațiunilor va depinde de navele disponibile, de accesul la servicii maritime și de aplicarea sancțiunilor asupra întregii infrastructuri logistice.
