Conflictul din Golf a slăbit producătorii tradiționali de petrol și a consolidat poziția Beijingului, conform unei analize realizate de The Times asupra economiei Chinei. În prezent, rachetele zboară din nou în Golf, iar prețul petrolului a crescut, având consecințe îngrijorătoare pentru numeroase țări. Această situație a scos la iveală un câștigător neașteptat: China.
Deși China se bazează pe importuri pentru majoritatea petrolului său, s-a dovedit mai puțin vulnerabilă la creșterea prețurilor datorită stocurilor acumulate înainte de atacul SUA asupra Iranului. În acest context, în timp ce OPEC, cartelul producătorilor de petrol, s-a prăbușit, China, consumatoare a 16% din petrolul mondial, a început să joace un rol important în stabilirea prețului prin retragerea temporară de pe piață când prețul este ridicat și prin achiziționarea de petrol la prețuri scăzute.
Războiul a adus Chinei și beneficii strategice, deoarece SUA au relocat sisteme de apărare antirachetă din Coreea de Sud în Orientul Mijlociu, făcând astfel Coreea mai vulnerabilă. În plus, Pentagonul a mutat portavionul USS Abraham Lincoln din Marea Chinei de Sud spre Golful Persic, ceea ce a dus la un echilibru militar mai favorabil Chinei în regiune.
Percepția cu privire la superputerea mai de încredere s-a schimbat, iar consiliul politic al președintelui Xi Jinping se aliniază cu viziunea sa pentru regiune. Prin atacul asupra Iranului, China a câștigat influență economică, iar creșterea prețurilor petrolului a accelerat tranziția de la combustibilii fosili la energia curată. Aceasta transformare beneficiază China, cel mai mare producător mondial de echipamente pentru energia curată.
Dominarea Chinei în sectorul energiei curate este rezultatul unei strategii bine gândite. De la începutul anilor 2000, China a investit în dezvoltarea vehiculelor electrice, obținând astfel 70% din producția globală. În același mod, a beneficiat de pe urma creșterii cererii de baterii, considerându-le esențiale pentru viitorul energiei.
China a reușit să devină lider pe piața panourilor solare, producând 80% din instalațiile globale, după ce a subvenționat companiile și a importat tehnologie din Germania. De asemenea, țara are o poziție dominantă în sectorul pământurilor rare, având în vedere că deține aproximativ 90% din capacitatea de prelucrare globală.
SUA și Uniunea Europeană au reacționat la aceste progrese prin impunerea unor taxe vamale semnificative asupra bunurilor chinezești, însă restul lumii compensează rapid această situație, iar exporturile chinezești de panouri solare s-au dublat în martie 2026. Răspunsul Chinei la aceste restricții a inclus limitarea exportului de pământuri rare, având un impact asupra prețurilor acestor materii prime.
În ansamblu, încercările Chiniei de a schimba imaginea sa internațională sunt însoțite de provocări interne. Cu o rată a creșterii economice de doar 4,3% în al doilea trimestru din 2026, exporturile reprezintă o parte semnificativă a economiei, care se confruntă cu stagnare internă. Piața imobiliară este afectată în continuare de o criză profundă, iar datoriile administrațiilor locale pun presiune pe economie.
Pe lângă provocările economice, deteriorarea statutului demografic aduce obstacole suplimentare, cu o populație care îmbătrânește rapid. În momentul de față, China se confruntă cu cea mai mare problemă demografică din lume, având mai mulți pensionari de peste 65 de ani decât copii sub 15 ani, provocând o scădere și a ratei fertilității.
În acest context, tinerii din China se confruntă cu o nemulțumire crescândă, manifestată prin mișcări sociale ce reflectă respingerea unor valori tradiționale, cum ar fi căsătoria și creșterea copiilor. Această tendință, cunoscută sub numele de „Tinerii celor patru nu”, subminează viziunea lui Xi pentru o China reînnoită, iar perspectivele economice rămân incerte pe termen lung.
