Armata rusă se confruntă cu o criză acută de combustibil pe frontul din Ucraina, pe fondul loviturilor sistematice ale forțelor ucrainene asupra rafinăriilor rusești. Lipsa benzinei și a motorinei a forțat introducerea unor limite drastice de până la 20 de litri pe zi pentru fiecare vehicul militar, iar militarii sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari pe jos sau să cumpere carburanți din banii proprii la prețuri de până la 300 de ruble pe litru.
Mai mulți bloggeri militari, voluntari și chiar militari ruși aflați în zonele de operațiuni confirmă amploarea deficitului, care a redus cu 30% volumul livrărilor de carburanți către unitățile de primă linie. O anchetă Verstka detaliază modul în care reducerea producției la rafinăriile lovite a transformat aprovizionarea armatei într-o problemă sistemică.
Limită de 20 de litri și efecte imediate
Limitarea consumului la 20 de litri pe unitatea de tehnică, introdusă de organele de aprovizionare ale Ministerului rus al Apărării, face imposibilă operarea normală a vehiculelor. Drept urmare, aprovizionarea pozițiilor cu apă, hrană și muniție se face manual, pe distanțe de până la 11 kilometri. Evacuarea răniților este, de asemenea, grav afectată.
Deficitul de combustibil a redus esențial mobilitatea tactică a subunităților, iar dependența de livrările pietonale anulează capacitatea de reacție specifică războiului manevrier modern.
Calitatea carburantului, tot mai slabă
Pe lângă insuficiența cantitativă, militarii ruși reclamă și calitatea extrem de scăzută a combustibilului distribuit de stat. Aceștia descriu produsul ca pe un surogat care provoacă defecțiuni ale motoarelor și reduce capacitatea de luptă a echipamentelor. Transportul personal, generatoarele și alte echipamente autonome nu mai primesc deloc carburanți de la stat.
Soldații, puși să plătească din buzunar
În absența aprovizionării oficiale, s-a dezvoltat o practică informală prin care cheltuielile cu benzină și motorină sunt transferate direct asupra militarilor de rând. În zona frontului, prețurile pe piața neagră au ajuns la 200-300 de ruble pe litru. Pentru alimentarea generatoarelor care asigură comunicațiile și condițiile minime de viață, soldații scot lunar din soldă între 50.000 și 70.000 de ruble.
Statul care a inițiat războiul transferă astfel, în fapt, costurile operaționale asupra personalului propriu.
Un blocaj sistemic, nu logistic
Criza combustibilului a depășit cadrul unui simplu blocaj logistic și reflectă o epuizare a modelului de stat și de aprovizionare militară. În timp ce reprezentanți ai partidului de guvernământ „Rusia Unită” îndeamnă populația să nu mai reacționeze la penurie „ca niște adolescenți ofensați”, realitatea din teren arată că statul nu își mai poate îndeplini funcția de bază de a-și aproviziona propria armată într-un conflict prelungit.
