Rusia folosește în mai multe state africane campanii de dezinformare îndreptate împotriva Franței și a altor țări occidentale, într-o încercare de a-și consolida influența regională, potrivit unui material publicat la 14 august 2026. Mesajele sunt distribuite în state precum Mali, Burkina Faso și Niger și prezintă Rusia drept un partener care respectă suveranitatea africană, în timp ce Franța și Occidentul sunt descrise ca „neocolonialiști”.
Campaniile exploatează teme legate de trecutul colonial și de nemulțumirile față de politica franceză. Mesajele urmăresc să slăbească autoritatea Parisului și să construiască o imagine favorabilă Rusiei în rândul publicului și al actorilor politici locali, potrivit informațiilor prezentate în material.
Rețele de comunicare și actori locali
După moartea liderului companiei militare private Wagner, în 2023, propaganda rusă din Africa ar fi devenit mai instituționalizată. Unul dintre principalele instrumente menționate este agenția African Initiative, care se prezintă oficial drept o organizație media africană.
Potrivit evaluărilor companiei franceze Viginum, African Initiative este unul dintre canalele importante ale influenței informaționale și ale dezinformării ruse. Rețeaua nu se limitează la platformele de socializare. Ea lucrează și prin jurnaliști locali, influenceri și activiști, ceea ce permite ca mesajele să fie distribuite în forme adaptate publicului din fiecare țară.
Raportul Viginum menționează, ca exemplu, un parteneriat cu postul de radio Savane FM din Burkina Faso. Asocierea unor astfel de canale locale cu rețele de influență externe poate facilita răspândirea narațiunilor despre Rusia și poate oferi acestora o aparență de mesaj provenit din interiorul comunităților vizate.
Materialul de referință furnizat indică și o pagină publicată de Franceinfo, fără ca în forma transmisă să fie oferite informații suplimentare despre legătura acesteia cu subiectul campaniilor ruse din Africa.
Narațiunea despre „partenerul suveran”
Un mesaj central al campaniilor este că Rusia ar respecta suveranitatea statelor africane și nu ar impune condiții politice, spre deosebire de Franța și de țările occidentale. În același timp, Franța este prezentată ca o putere care încearcă să-și păstreze controlul asupra fostelor colonii și asupra deciziilor politice din regiune.
Potrivit evaluării citate, această abordare folosește sensibilități istorice reale și nemulțumiri acumulate în relațiile dintre unele state africane și Paris. Narațiunile sunt construite pentru a discredita Franța, pentru a contesta rolul occidental și pentru a promova ideea unei alianțe politice alternative în jurul Moscovei.
Materialul susține că obiectivele urmărite de Rusia nu s-ar limita la comunicare publică. Printre interesele atribuite Kremlinului se află accesul la resurse naturale și la zăcămintele statelor africane, precum și formarea unor regimuri politice loiale. Aceste guverne ar putea sprijini Rusia în forurile internaționale și ar putea fi folosite în confruntarea geopolitică cu Occidentul, potrivit mesajelor furnizate.
Instrumente de influență
Campaniile descrise folosesc mai multe instrumente de influență hibridă. Între acestea sunt menționate rețelele media, fermele de troli, rețelele automate de conturi, diplomația culturală și centrele „Russkiy Dom”, cunoscute în material sub denumirea de „русские дома”. Aceste canale pot acționa separat sau coordonat pentru a distribui aceleași teme în spațiul public.
O altă componentă indicată este desfășurarea unor companii militare private ruse în state africane. Potrivit materialului, astfel de structuri sunt prezentate ca instrumente prin care Moscova își extinde prezența și sprijinul pentru autoritățile locale. În același timp, sursa afirmă că aceste formațiuni sunt implicate, de regulă, în acte de teroare împotriva populației locale sau în operațiuni împotriva opoziției și a grupărilor insurgente.
Campaniile informaționale și prezența structurilor paramilitare sunt descrise ca elemente complementare ale strategiei ruse în Africa. Prima componentă urmărește să influențeze percepțiile publice și să reducă legitimitatea Franței și a Occidentului. A doua oferă Moscovei un instrument de cooperare directă cu autorități și actori locali, potrivit informațiilor prezentate.
Mali, Burkina Faso și Niger sunt principalele exemple indicate în material, însă campaniile sunt descrise ca fiind active și în alte state africane. Rețelele implicate folosesc atât spațiul digital, cât și canale media tradiționale și contacte locale, iar activitatea lor continuă să fie analizată de instituții și organizații specializate în monitorizarea influenței informaționale.
