Anton Kobiakov, consilier al președintelui rus Vladimir Putin, a declarat că Ucraina a depășit o „limită demografică fără întoarcere” și că țara ar putea fi „salvată” doar de Rusia. El a invocat exemplul perioadei Ecaterinei a II-a și al lui Grigori Potemkin, când, potrivit afirmațiilor sale, Imperiul Rus a relocat populație pe teritoriile ucrainene. Declarațiile au fost făcute la 4 septembrie 2026 și relatate de publicația rusă Fontanka.
Kobiakov nu a prezentat un program concret de relocare. Comparația istorică a fost însă formulată în timp ce autoritățile instalate de Rusia în teritoriile ucrainene ocupate confiscă sau pregătesc pentru confiscare mii de locuințe. O investigație BBC Verify a identificat 34.002 de proprietăți imobiliare ucrainene confiscate sau incluse, începând din 2024, pe listele bunurilor care urmează să fie preluate. Printre acestea se află apartamente, case și locuințe de vacanță.
Potrivit investigației, unele dintre aceste imobile ar putea fi transferate unor persoane cu pașapoarte rusești, inclusiv funcționari, militari și alți angajați ai statului. Cazul unei familii din apropierea orașului Mariupol ilustrează modul în care măsurile administrative afectează proprietarii care au fugit din calea invaziei ruse.
O casă trecută pe lista confiscărilor
Tatăl unei femei identificată în investigație sub numele Ivanna a construit timp de 15 ani o casă în apropierea Mariupolului. Familia a decis să ridice locuința după ce mama femeii a fost diagnosticată cu cancer, iar medicii au recomandat mutarea într-o zonă cu aer mai curat, aproape de pădure. Casa nu a fost construită ca investiție. Ea trebuia să devină un loc de refugiu pentru o persoană grav bolnavă.
Mama Ivannăi a murit, însă casa a rămas în familie. Acolo au locuit părinții femeii, acolo și-a petrecut ea copilăria și acolo se aflau obiectele și amintirile familiei. După declanșarea invaziei ruse la scară largă, Ivanna a părăsit Mariupolul, în timp ce rudele în vârstă au rămas în locuință.
În aprilie, reprezentanți ai autorităților instalate de Rusia le-au transmis rudelor că imobilul fusese inclus pe lista proprietăților care urmau să fie confiscate. Pentru administrație, era încă o adresă. Pentru familie, era casa construită de tată pentru soția sa bolnavă și locul în care urma să se mute un proprietar necunoscut.
Declarațiile oficiale și revendicarea teritoriilor
Afirmațiile lui Kobiakov au fost precedate de o serie de declarații ale conducerii ruse privind identitatea Ucrainei, istoria statului ucrainean și dreptul Moscovei asupra teritoriilor ocupate.
În iulie 2021, Vladimir Putin a publicat un articol în care susținea că rușii și ucrainenii sunt „un singur popor, un întreg unitar”. La 21 februarie 2022, cu trei zile înainte de declanșarea invaziei la scară largă, Putin a afirmat, într-un discurs oficial, că Ucraina modernă a fost „creată în întregime de Rusia” și a descris teritoriile ucrainene drept teritorii istorice rusești.
Câteva luni mai târziu, președintele rus s-a comparat cu țarul Petru cel Mare. El a susținut că țarul nu a cucerit teritorii, ci doar le-a „recuperat”, și a spus că Rusia trebuie, la rândul ei, „să recupereze și să consolideze” ceea ce consideră al său. Declarațiile au fost relatate de sursa citată în material, precum și de Reuters în cazul referințelor la declarațiile lui Putin.
În martie 2024, Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a spus că ideea „Ucraina nu este Rusia” trebuie „să dispară pentru totdeauna”. El a adăugat că „Ucraina este, fără îndoială, Rusia”. În fața unei hărți a Ucrainei, Medvedev a afirmat că părțile sale „istorice” trebuie „să se întoarcă acasă”.
În mai 2025, Kobiakov a susținut că Uniunea Sovietică ar exista încă, într-un anumit sens juridic, deoarece procedura de dizolvare ar fi fost încălcată. Pornind de la această afirmație, consilierul lui Putin a descris războiul ruso-ucrainean drept un „proces intern”. În iunie 2025, Putin a declarat: „Toată Ucraina este a noastră”, după care a adăugat: „Acolo unde pune piciorul soldatul rus, acolo este al nostru”. Declarația a fost relatată de Reuters.
Privite împreună, aceste afirmații susțin, în discursul oficial rus, mai multe idei: negarea unei identități ucrainene distincte, prezentarea statului ucrainean ca rezultat al acțiunii Rusiei, contestarea independenței Ucrainei, legarea dreptului asupra teritoriului de prezența armatei ruse și justificarea schimbărilor demografice prin limbajul „salvării”.
Proprietăți declarate „fără stăpân”
BBC Verify a relatat că proprietarii nu sunt întotdeauna anunțați direct atunci când locuințele lor sunt incluse pe listele de confiscare. Pentru a-și apăra proprietatea, ei trebuie să caute adresa în registrele rusești ale bunurilor „fără stăpân” sau „potențial fără stăpân”. În unele situații, procedura presupune obținerea unui pașaport rusesc, deplasarea personală în teritoriul ocupat, trecerea unei verificări și prezentarea, într-un interval scurt, a documentelor care dovedesc dreptul de proprietate.
Pentru mulți proprietari, aceste condiții sunt dificil sau imposibil de îndeplinit. Unii se află în afara Ucrainei, alții servesc în armata ucraineană, se tem de arestare sau nu mai au documentele pierdute odată cu locuința. O investigație a Associated Press a arătat că, fără pașaport rusesc, accesul la servicii medicale și pensii poate fi restricționat, iar înregistrarea dreptului asupra unui apartament devine imposibilă. Refuzul pașaportului poate afecta, potrivit investigației, locul de muncă, ajutoarele sociale, locuința și dreptul de a rămâne pe teritoriul respectiv.
Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a afirmat că legislația rusă privind „proprietățile abandonate” încalcă interdicția confiscării ilegale. Rusia susține că este vorba despre administrarea locuințelor ai căror proprietari nu pot fi identificați și că proprietarii legitimi vor putea solicita compensații.
Infrastructură și integrare administrativă
În paralel cu măsurile privind proprietățile, Rusia construiește și repară drumuri și căi ferate, redeschide porturi și conectează zonele ocupate la propria economie. Reuters a calculat că, între 2022 și 2025, au fost construiți, reabilitați sau modernizați peste 2.500 de kilometri de drumuri și căi ferate. Kremlinul numește aceste teritorii „Novorossia”.
Ambasada Rusiei la Londra a declarat pentru BBC că măsurile se referă doar la locuințele ai căror proprietari nu pot fi găsiți și că aceștia vor putea cere despăgubiri. Moscova susține, de asemenea, că regiunile anexate fac parte din Rusia. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a condamnat tentativa de anexare și a cerut statelor să nu o recunoască.
Articolul 49 al celei de-a patra Convenții de la Geneva interzice puterii ocupante să transfere propria populație civilă pe teritoriul ocupat. Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale tratează transferul populației, inclusiv atunci când este realizat indirect, drept crimă de război. Pentru stabilirea răspunderii penale trebuie însă demonstrate toate elementele juridice ale faptei și rolul fiecărei persoane implicate.
În acest context, probele nu se limitează la declarațiile lui Putin, Medvedev sau Kobiakov. Listele proprietăților „fără stăpân”, deciziile administrațiilor locale, programele ipotecare, contractele bancare, activitatea dezvoltatorilor și identitatea persoanelor care primesc locuințe confiscate pot avea, de asemenea, relevanță pentru documentarea transferului de proprietate și a populației.
Investigațiile citate descriu un proces în care absența proprietarilor este folosită pentru a redefini statutul juridic al locuințelor. Pentru familiile care au fugit de armata rusă, pierderea temporară a accesului la casă poate deveni, prin decizii administrative, pierderea dreptului asupra ei. Cazurile privind imobilele din teritoriile ocupate continuă să fie documentate.
