Țările Uniunii Europene au cumpărat în iunie 2026 cu 14% mai mult gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia decât în aceeași lună a anului precedent, potrivit informațiilor publicate la 8 august. Franța a fost principalul cumpărător, iar importurile rusești au continuat să intre pe piața europeană prin terminale din Franța, Spania și Belgia, în pofida deciziei UE de a elimina treptat importurile de gaze rusești până la sfârșitul anului 2027.
O relatare despre evoluția importurilor europene de gaze rusești arată că veniturile Rusiei din livrările de resurse energetice către Europa au ajuns la aproximativ 60 de milioane de euro pe zi. Cea mai mare parte a GNL rusesc a fost cumpărată de Franța. La terminalul din Montoir-de-Bretagne, în vestul țării, cantitatea de gaz primită în iunie a fost de patru ori mai mare decât cea înregistrată în mai.
Datele citate de presa germană includ și o estimare a centrului de analiză Bruegel. În al doilea trimestru, gazul natural rusesc a reprezentat 13,4% din volumul total al importurilor de gaze ale Uniunii Europene. Materia primă ajunge în principal de la terminalul maritim Yamal LNG. În prima jumătate a anului au fost importate de acolo 136 de transporturi, echivalentul a 9,97 milioane de tone, un nivel record.
Decizia europeană privind eliminarea gazului rusesc
La începutul anului 2026, Uniunea Europeană a adoptat un calendar pentru încetarea treptată a importurilor de gaze rusești prin conducte și sub formă de GNL. Planul prevede eliminarea mai întâi a contractelor pe termen scurt, urmată de renunțarea la contractele pe termen lung până la finalul lui 2027.
Calendarul a fost conceput astfel încât companiile energetice europene să aibă timp să își schimbe sursele de aprovizionare și să evite un deficit brusc sau șocuri de preț. În pofida reducerii dependenței față de nivelurile din 2022, gazul rusesc este încă prezent pe piața europeană. Rusia rămâne al doilea cel mai mare furnizor de GNL care ajunge în Uniunea Europeană, după livrările Statelor Unite.
În prezent, importurile rusești de GNL sunt recepționate prin terminale din Franța, Spania și Belgia. Aceste livrări continuă în perioada de tranziție prevăzută de legislația europeană, în limitele contractelor și ale calendarului stabilit pentru eliminarea lor.
Statele Unite acoperă cea mai mare parte a importurilor de GNL
Statele Unite au un rol principal în înlocuirea resurselor rusești și furnizează Uniunii Europene peste 50% din totalul importurilor de GNL. Restul necesarului este acoperit de Qatar, Algeria, Nigeria și Norvegia. Potrivit estimărilor menționate în materialul citat, până în 2028 Uniunea Europeană ar putea primi din Statele Unite aproximativ 80% din importurile sale de GNL.
Creșterea importurilor din iunie a avut loc într-o perioadă în care companiile europene își constituie stocurile pentru sezonul rece. Lunile de vară sunt folosite pentru umplerea depozitelor subterane înainte de începerea sezonului de încălzire, iar cererea vizează toate sursele disponibile de gaze. În acest proces, GNL-ul rusesc continuă să fie accesibil pe piața europeană până la aplicarea etapelor următoare ale interdicției.
Venituri pentru Rusia și pregătirea unor noi rute logistice
Livrările de energie către Europa reprezintă în continuare o sursă de venit pentru Rusia. Estimarea de aproximativ 60 de milioane de euro pe zi se referă la veniturile obținute din furnizarea de resurse energetice către piața europeană. Aceste fonduri contribuie la veniturile bugetare ale Rusiei, într-un moment în care Moscova continuă războiul împotriva Ucrainei.
În evaluările prezentate în materialul citat, veniturile din exporturile de GNL sunt asociate atât cu menținerea încasărilor curente, cât și cu pregătirea pentru viitoare sancțiuni. Rusia își extinde „flota fantomă” de nave pentru transportul GNL. O astfel de infrastructură ar putea fi folosită pentru a continua exporturile și pentru a face mai dificilă urmărirea transporturilor, după modelul deja utilizat pentru livrările de petrol.
Continuarea comerțului cu gaze rusești menține o diferență între calendarul politic adoptat de Uniunea Europeană și fluxurile comerciale observate în perioada de tranziție. În timp ce UE a stabilit eliminarea treptată a importurilor până la sfârșitul lui 2027, terminalele europene continuă să primească transporturi de GNL rusesc, iar companiile de pe piață își ajustează aprovizionarea în funcție de contracte și de necesarul sezonier.
Livrările prin Franța, Spania și Belgia rămân astfel parte a pieței europene de gaze în 2026, înaintea etapelor finale ale calendarului de renunțare la importurile rusești.
