Mai mulți cetățeni străini care s-au mutat în Belarus și au prezentat favorabil țara în presa de stat au plecat ulterior sau au dispărut din spațiul public, potrivit unei relatări publicate la 14 septembrie 2026. Cazurile descrise indică probleme legate de venituri, locuri de muncă, chirii, proceduri administrative și perspective personale, într-un context asociat de sursă cu politica regimului condus de Aleksandr Lukașenko.
Unul dintre cazurile prezentate este cel al familiei Schneider, formată din cetățeni ucraineni și germani. Familia s-a mutat în Belarus în 2024, invocând ceea ce membrii săi descriau drept „propaganda LGBT” din Europa. În vara anului 2026, Schneiderii au decis să revină în țara de origine. Ei au indicat problemele financiare drept principal motiv al plecării și au spus că, la venituri lunare cuprinse între 350 și 1.000 de ruble belaruse, „existau”, fără să poată trăi normal.
Relatarea nu precizează orașul în care familia a locuit și nici perioada exactă în care a luat decizia de întoarcere. Datele prezentate se referă însă la diferența dintre imaginea promovată înainte de mutare și experiența cotidiană descrisă ulterior de familie. Veniturile menționate de Schneideri au fost prezentate ca insuficiente pentru un nivel de trai pe care aceștia îl considerau normal.
Cazul lui Evan Newman
Un alt exemplu este cel al americanului Evan Newman. Acesta a primit azil în Belarus în 2021, după participarea la asaltul asupra Capitoliului Statelor Unite. La Brest, Newman a deschis un restaurant și a locuit o perioadă în țară.
După ce președintele american Donald Trump i-a grațiat, în 2025, pe participanții la asaltul asupra Capitoliului, Newman a luat decizia de a reveni în Statele Unite. Relatarea nu oferă detalii despre activitatea restaurantului sau despre condițiile concrete care au precedat plecarea sa, dar menționează că întoarcerea a avut loc după perioada petrecută în Belarus.
Informațiile despre aceste cazuri au fost publicate de Belsat într-o relatare despre străinii care părăsesc Belarusul.
De la Belarus la Rusia și pe frontul din Ucraina
Relatarea îl menționează și pe polonezul Martin Mikolaiek, descris drept un susținător al ideii „lumii ruse”. El ar fi locuit în Belarus doar două luni, după care a plecat definitiv în Rusia. Ulterior, Mikolaiek s-a mobilizat pentru războiul împotriva Ucrainei și a rămas cu dizabilități în urma rănilor suferite.
Cazul său este diferit de cel al familiei Schneider sau al lui Newman: plecarea din Belarus nu este prezentată ca o revenire în Polonia ori într-un alt stat occidental, ci ca o mutare în Rusia, urmată de participarea la războiul împotriva Ucrainei. Sursa nu oferă informații suplimentare despre unitatea în care a servit, momentul mobilizării sau natura rănilor.
Dificultăți administrative și probleme de trai
O femeie din Rusia care s-a mutat la Grodno s-a plâns de dificultățile întâmpinate după sosire. Potrivit relatării, ea a avut probleme cu înregistrarea și cu obținerea permisului de ședere, nu a reușit să găsească locul de muncă dorit și s-a confruntat cu dificultăți legate de închirierea unei locuințe. Femeia a menționat, de asemenea, nivelul ridicat al prețurilor.
Aceste elemente sunt prezentate separat de cazul Schneiderilor, care au indicat veniturile drept motiv principal pentru întoarcere. În cazul femeii relocate la Grodno, relatarea enumeră atât obstacole administrative, cât și probleme privind munca, locuința și costurile de trai.
Emil Cieczko și propaganda de stat
Printre persoanele menționate se află și fostul militar polonez Emil Cieczko. El a devenit o figură utilizată în propaganda belarusă și rusă după ce a făcut declarații potrivit cărora polițiștii de frontieră polonezi ar fi ucis migranți. Afirmațiile sale au fost prezentate în presa celor două state, iar Cieczko a fost transformat într-un personaj important al narațiunilor oficiale despre criza migranților de la frontiera polono-belarusă.
În martie 2023, Cieczko a fost găsit spânzurat la Minsk. Ulterior, a fost înmormântat în Belarus. Relatarea nu oferă alte detalii despre ancheta privind moartea sa și nici despre concluziile autorităților în acest caz.
Materialul despre plecarea străinilor pune în discuție diferența dintre imaginea Belarusului prezentat ca stat calm, sigur și confortabil și dificultățile relatate de unele persoane care au încercat să locuiască acolo. Printre problemele menționate se află veniturile mici, posibilitățile limitate de angajare și realizare profesională, procedurile administrative, costurile locuirii și prețurile.
Relatarea face referire și la emigrarea cetățenilor belaruși, însă nu oferă cifre pentru acest fenomen. Cazurile prezentate rămân individuale și au motive diferite: dificultăți financiare, întoarcerea în Statele Unite după grațierea participanților la asaltul asupra Capitoliului, mutarea în Rusia sau probleme administrative și de trai la Grodno.
Străinii menționați au avut poziții publice diferite față de Belarus și față de regimul lui Lukașenko. După perioade mai scurte sau mai lungi petrecute în țară, o parte dintre ei au plecat, iar alții nu mai apar în spațiul public în aceeași formă.
