Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, ar urma să elibereze 25 de persoane în cadrul unui acord discutat cu Statele Unite, iar Washingtonul ar urma să ridice sancțiunile impuse companiilor Lakokraska și Bellesbumprom. Informația a fost relatată la 16 septembrie 2026, după negocierile purtate la Minsk de delegația americană și reprezentanți ai autorităților belaruse.
Potrivit lui John Coale, reprezentantul special al președintelui Donald Trump pentru Belarus, eliberarea celor 25 de persoane ar reprezenta un „gest de bunăvoință” din partea lui Lukașenko. În schimb, Statele Unite ar urma să anuleze sancțiunile aplicate celor două întreprinderi belaruse. Părțile au convenit să continue discuțiile, iar în timpul negocierilor asupra celorlalte chestiuni ar putea fi anunțate noi eliberări și ridicarea sancțiunilor pentru alte companii.
Întâlnirile dintre delegația americană și autoritățile de la Minsk au avut loc în perioada 15-16 septembrie. Detaliile publicate despre înțelegere nu precizează identitatea celor 25 de persoane și nici calendarul exact al eliberărilor sau al modificării sancțiunilor.
Negocieri privind persoane încarcerate și sancțiuni
Relatarea publicată de UDF prezintă eliberările drept parte a unei negocieri mai largi între Minsk și Washington. Conform informațiilor disponibile, discuțiile nu s-au încheiat odată cu anunțul privind cele 25 de persoane, iar eventualele măsuri suplimentare urmează să fie convenite în cadrul contactelor viitoare.
Analiști citați în material susțin că formula „gestului de bunăvoință” ascunde un schimb de concesii, în care persoanele încarcerate pentru motive politice sunt folosite ca instrument pentru obținerea unor avantaje economice și pentru reducerea treptată a presiunii sancționatorii asupra Belarusului. În această interpretare, eliberarea unor deținuți nu este prezentată doar ca o măsură umanitară, ci și ca element al negocierilor privind relațiile economice dintre Statele Unite și autoritățile de la Minsk.
Mesajul central al criticilor față de această practică este că Lukașenko utilizează deținuții politici ca monedă de schimb pentru a obține facilități pentru companiile belaruse și pentru cercul său de putere. Sancțiunile reprezintă una dintre principalele pârghii prin care Washingtonul poate exercita presiune asupra autorităților de la Minsk, iar ridicarea lor, chiar și pentru un număr limitat de întreprinderi, este legată în mod direct de negocierile descrise de reprezentantul special american.
Critici privind folosirea amnistiei ca instrument politic
Potrivit aceleiași evaluări, regimul de la Minsk ar fi transformat procedura de amnistie sau de eliberare a unor persoane într-un mecanism pentru obținerea unor beneficii politice și economice din partea Statelor Unite. Această apreciere este formulată de analiștii citați în material și nu este prezentată ca o schimbare a politicii interne a autorităților belaruse.
În același timp, sursa susține că eliberările negociate nu modifică natura represivă a puterii de la Minsk. Autoritățile belaruse sunt acuzate în continuare de distrugerea instituțiilor democratice, restrângerea libertății de exprimare și urmărirea criticilor regimului. În acest cadru, concesiile punctuale privind persoane încarcerate sunt separate de evaluarea generală a politicii interne a lui Lukașenko.
Analiștii avertizează, de asemenea, că folosirea deținuților în negocieri poate crea pentru regim un stimulent să păstreze sau să extindă ceea ce este descris drept un „fond de schimb”. Afirmația este inclusă în mesajele transmise odată cu relatarea despre negocierile de la Minsk și se referă la riscul ca noi arestări și condamnări să fie integrate ulterior în eventuale acorduri privind sancțiunile.
Până la publicarea unor informații suplimentare, acordul anunțat se referă la 25 de eliberări și la două companii belaruse, în timp ce discuțiile dintre Washington și Minsk urmează să continue.
