S&P va publica pe 2 octombrie o nouă evaluare a României, în condițiile în care țara se află pe ultima treaptă a categoriei investment grade, cu un rating BBB-. Între timp, costurile cu dobânzile datoriei publice continuă să crească, ceea ce ridică întrebări cu privire la impactul deciziei agenției asupra costului la care România se împrumută.
Silviu Gresoi, analist de date, atrage atenția asupra poziției vulnerabile a României, subliniind că menținerea ratingului ar evita o presiune suplimentară asupra economiei, dar nu ar rezolva problemele structurale ale finanțelor publice. „În primele șapte luni din 2026, statul a plătit peste 40 de miliarde de lei pe dobânzi, cu 26,5% mai mult decât anul trecut. O retrogradare ar putea scumpi și mai mult împrumuturile, ar pune presiune pe leu și, gradual, pe costul creditării populației și companiilor”, a declarat Gresoi pentru „Adevărul”.
Adrian Negrescu a subliniat că statul continuă să cheltuie mai mult decât încasează, acoperind diferența prin împrumuturi tot mai costisitoare. „România trăiește pe datorie. În fiecare lună, statul cheltuie mai mult decât încasează”, a afirmat Negrescu. El a arătat că, în septembrie, Ministerul Finanțelor a planificat să împrumute 7,2 miliarde de lei de la bănci, subliniind că acest model de buget funcționează de ani de zile.
Negrescu a explicat că dobânzile de împrumut cresc rapid: „La începutul lunii, statul se împrumuta pe 10 ani cu 7,09%. Trei săptămâni mai târziu, a cerut 500 de milioane de lei și a obținut doar 290, la o dobândă de 7,42%”. El a subliniat că România plătește acum cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană pe împrumuturile pe doi ani, iar piețele percep deja țara ca având probleme financiare, deși ratingul oficial nu a fost coborât încă.
România deține în prezent ratingul BBB- de la S&P și Fitch și Baa3 de la Moody’s, toate fiind pe ultima treaptă a categoriei investment grade. S&P a menținut acest rating cu perspectivă negativă, urmărind evoluția consolidării fiscale, perspectivele de creștere economică și capacitatea de implementare a măsurilor necesare.
Negrescu avertizează că nu doar indicatorii economici influențează evaluarea, ci și capacitatea politică de a implementa măsurile fiscale asumate. „S&P va anunța vineri ratingul. Agenția a spus clar ce urmărește: un guvern funcțional și continuarea reducerii deficitului. Fără aceste condiții, nota poate scădea”, a punctat el.
O eventuală retrogradare sub nivelul investment grade ar putea schimba percepția privind riscurile asociate României, ceea ce ar putea crește presiunea asupra costurilor de finanțare. Efectele precise ale unei astfel de retrogradări depind de amploarea deciziei, de anticipările piețelor și de reacția investitorilor.
În primele șapte luni din 2026, deficitul bugetar a fost de 48,08 miliarde de lei, echivalentul a 2,34% din PIB, comparativ cu 76,44 miliarde de lei, respectiv 3,99% din PIB, în aceeași perioadă din 2025. Veniturile au crescut cu 11,2%, în vreme ce cheltuielile totale au avansat cu 2,9%. Cheltuielile cu dobânzile au ajuns la 40,12 miliarde de lei, în creștere cu 26,5% față de anul anterior.
Ratingul suveran reflectă evaluarea riscurilor legate de capacitatea unui stat de a-și onora obligațiile financiare. Un calificativ mai scăzut poate duce la o primă de risc mai mare pentru obligațiunile emise de stat, ceea ce ar determina creșterea randamentelor și, implicit, a costurilor de împrumut. Economistul Claudiu Trandafir afirmă că, deși ratingul nu determină direct ratele împrumuturilor pentru populație, impactul său asupra costurilor de finanțare este semnificativ.
Trandafir a mai subliniat că o retrogradare nu înseamnă automat o creștere a ratelor împrumuturilor din ziua următoare, deoarece dobânzile sunt influențate de multiple variabile. În cazul creditelor cu dobândă variabilă, evoluția indicelui de referință este mai relevantă decât ratingul suveran în sine.
În perspectiva unei retrogradări, efectele pot varia; unul dintre cele mai importante canale ar putea fi financianțarea statului, unde randamentele ar putea crește, transmițând costuri mai mari companiilor, în funcție de percepția riscurilor.
Negrescu avertizează că o retrogradare la categoria „junk” ar avea efecte rapide, cu deprecierea leului și creșterea dobânzilor, ceea ce ar forța guvernul să majoreze taxele. Aceasta nu este neapărat o previziune apropiată, dar reprezintă un risc considerabil, mai ales că alte agenții de rating mențin în continuare ratingul pozitiv.
Investitorii observă nu doar ratingul, ci și datele economice precum deficitul bugetar, datoria publică și capacitatea guvernului de a gestiona măsurile fiscale. Menținerea ratingului de țară pe 2 octombrie nu indică că problemele fiscale ale României s-au epuizat, la fel cum o retrogradare nu ar implica o creștere automată a ratelor împrumuturilor.
Investitorii în titluri de stat și cei de pe piețele de capital pot fi afectați de modificări ale percepției riscurilor, ceea ce ar influența randamentele și evaluările financiare. „Decizia din 2 octombrie contează pentru direcția în care se poate mișca finanțarea în perioada următoare”, a conchis Trandafir.
