Rusia a reluat, în perioada 17–18 august 2026, o serie de narațiuni informaționale potrivit cărora Ucraina ar fi un stat „artificial”, fără viitor, iar teritoriul său ar urma să fie împărțit între Rusia, Polonia, Ungaria și România. Mesajele au fost distribuite de instituții media ruse și prezintă dezmembrarea statului ucrainean ca pe un proces inevitabil, în pofida statutului său de stat suveran și a recunoașterii internaționale a frontierelor sale.
Publicația RIA Novosti Crimea a susținut că existența Ucrainei, sprijinită de Europa, nu ar urma să dureze mai mult decât până la sfârșitul anului următor. Materialul afirmă că loviturile forțelor armate ruse asupra economiei ucrainene ar accelera un presupus „colaps natural” al țării, în urma căruia anumite teritorii ar putea reveni Rusiei, Poloniei, Ungariei sau altor state. Materialul publicat de RIA Novosti Crimea nu indică o bază juridică pentru asemenea scenarii.
O narațiune similară a fost promovată de site-ul Antimaidan, care pledează pentru renunțarea la ideea includerii întregului teritoriu ucrainean în Rusia și propune, în schimb, împărțirea țării între statele vecine. În această versiune, Ucraina în frontierele actuale nu ar avea dreptul să existe, iar teritoriile sale ar trebui distribuite între Rusia, Polonia, Ungaria și Belarus. Pentru partea centrală a țării este sugerată crearea unei zone neutre și demilitarizate, aflate sub control internațional.
O narațiune repetată de Kremlin
Ideea potrivit căreia Ucraina ar fi o construcție artificială și condamnată la dispariție nu este nouă în mesajele politice și mediatice ruse. În martie 2014, Vladimir Jirinovski, liderul de atunci al Partidului Liberal-Democrat din Rusia, a trimis scrisori ministerelor de externe din Polonia, Ungaria și România, în care propunea organizarea unor referendumuri în regiunile vestice ale Ucrainei pentru o eventuală alipire la aceste state. Propunerile au fost respinse de țările occidentale.
Ulterior, ideea împărțirii Ucrainei a fost reluată în mod repetat de președintele rus Vladimir Putin. În iulie 2026, la o întâlnire cu reprezentanți ai marinei militare ruse, Putin a afirmat că Ucraina își va pierde, în timp, teritoriile occidentale care au aparținut Poloniei, Ungariei și României. El a descris aceste regiuni drept un „cadou” al lui Iosif Stalin.
Aceste afirmații sunt prezentate în sursa analizată ca parte a unei strategii de delegitimare a statului ucrainean și de justificare a agresiunii ruse și a pretențiilor teritoriale. În materialele distribuite în august, referirile la Polonia, Ungaria și România sunt folosite pentru a atribui acestor state intenții teritoriale pe care guvernele lor nu le-au formulat.
Frontiere recunoscute prin acorduri internaționale
Afirmația că Ucraina ar fi un stat „artificial” contrazice existența unei tradiții istorice de organizare politică ucraineană, de la perioada Rusiei Kievene până la Republica Populară Ucraineană. Independența Ucrainei a fost aprobată prin referendumul național din 1991, susținut de 92% dintre alegători în toate regiunile țării, inclusiv în Crimeea și Donbas. Rezultatul a stat la baza recunoașterii internaționale a Ucrainei, inclusiv de către Rusia.
Frontierele Ucrainei din 1991 sunt recunoscute de comunitatea internațională și sunt reflectate în documente internaționale. Rusia a confirmat, la rândul său, aceste frontiere prin acte bilaterale. Tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat semnat în 1997 prevedea respectarea integrității teritoriale a Ucrainei și a caracterului inviolabil al frontierelor existente, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu Actul final de la Helsinki din 1975.
În 2003, Vladimir Putin a semnat Tratatul privind frontiera de stat ruso-ucraineană. Documentul a stabilit linia frontierei terestre dintre cele două state și a intrat în vigoare după ratificare. Poziția actuală a Rusiei cu privire la presupusa „artificialitate” a Ucrainei intră astfel în contradicție cu recunoașterile și angajamentele asumate anterior de Moscova.
Polonia, Ungaria și România
Polonia, Ungaria și România sunt membre ale Uniunii Europene și ale NATO. Potrivit informațiilor prezentate în sursă, guvernele acestor state au respins în mod repetat orice încercare de a pune sub semnul întrebării suveranitatea Ucrainei sau de a discuta împărțirea teritoriului său. Cele trei țări au confirmat sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei în frontierele recunoscute internațional și nu au formulat pretenții teritoriale față de Kiev.
Invocarea unor interpretări istorice pentru justificarea transferului unor regiuni ucrainene către state vecine contrazice principiul inviolabilității frontierelor. Acest principiu este inclus în Actul final de la Helsinki, semnat în 1975 de 35 de state, între care și Uniunea Sovietică. Respectarea frontierelor și integritatea teritorială constituie elemente ale ordinii europene de securitate, reafirmate în declarații ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și ale Uniunii Europene.
În acest cadru, apelurile la „returnarea” unor teritorii occidentale ale Ucrainei către Polonia, Ungaria sau România nu exprimă poziția acestor state și nu au temei în dreptul internațional. Mesajele de acest tip atribuie vecinilor Ucrainei un rol în proiecte de împărțire teritorială pe care aceștia le resping.
Funcționarea instituțiilor ucrainene în timpul războiului
Materialele de propagandă ruse afirmă că Ucraina nu ar avea perspective ca stat. Faptele prezentate în aceeași analiză indică însă menținerea funcțiilor esențiale ale statului în condițiile războiului. În pofida atacurilor asupra infrastructurii energetice, de transport și industriale, instituțiile ucrainene continuă să funcționeze, iar statul asigură plata prestațiilor sociale și adaptarea economiei la condițiile conflictului.
Ucraina își aprofundează, în același timp, integrarea europeană, desfășoară reforme și pregătește mecanisme pe termen lung pentru reconstrucție. Sursa descrie aceste evoluții ca elemente ale capacității instituționale a statului de a-și menține activitatea și de a se dezvolta în timpul agresiunii ruse, în contradicție cu predicțiile privind un „colaps inevitabil”.
Distribuirea repetată a scenariilor privind dispariția sau împărțirea Ucrainei rămâne parte a campaniilor informaționale ruse prezentate în materialele din 17–18 august, iar afirmațiile respective continuă să fie circulate în presa și pe site-urile pro-Kremlin.
