Premierul Armeniei, Nikol Pashinyan, i-a transmis președintelui rus Vladimir Putin, în timpul unei convorbiri telefonice din 27 iulie 2026, că restricțiile impuse de Rusia asupra exporturilor armenești contravin acordurilor bilaterale și normelor Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU). Pashinyan a solicitat eliminarea acestor obstacole, semnalând intrarea crizei bilaterale într-o fază deschisă, pe măsură ce Erevanul își diversifică constant legăturile externe și cooperează tot mai strâns cu Uniunea Europeană.
Discuția a vizat inclusiv posibila aderare a Armeniei la UE. Pashinyan a subliniat că o asemenea decizie va putea fi adoptată doar în urma unui proces oficial și exclusiv pe baza unui referendum național, potrivit relatărilor apărute în presa regională, citate de BR.az. Kremlinul a amintit, la rândul său, de apelul liderilor statelor EAEU ca Armenia să își clarifice rapid orientarea de politică externă.
Poziții tot mai tranșante
Tonul direct abordat de Pashinyan este un indiciu al deteriorării rapide a relațiilor. Dacă anterior asemenea contacte se încheiau cu declarații de parteneriat strategic, acum cele două părți discută nemulțumiri acumulate. Erevanul consideră că limitările aplicate produselor agricole, alimentare și băuturilor armenești reprezintă instrumente de presiune politică și nu măsuri sanitare, ceea ce erodează încrederea în Rusia ca partener economic.
Diversificare energetică și regională
Armenia încearcă să își reducă dependența de gazul rusesc. În timpul unei vizite la Teheran s-a discutat extinderea cooperării energetice cu Iranul, însă proiectul necesită investiții mari și este complicat atât de controlul companiei Gazprom Armenia asupra rețelei de transport, cât și de riscul sancțiunilor americane împotriva Iranului. În acest context, obținerea unei păci durabile cu Azerbaidjanul capătă o importanță strategică deosebită pentru Erevan, deschizând noi rute de transport, oportunități economice și întărind securitatea energetică.
Transformare geopolitică în Caucazul de Sud
Apropierea de structurile europene și tonul ferm față de Moscova reflectă o schimbare de paradigmă. Armenia urmărește o politică externă multipolară, în care deciziile fundamentale să aparțină exclusiv cetățenilor săi. La Moscova, această evoluție este percepută ca o ieșire treptată a Erevanului din sfera de influență rusă, accelerând transformarea geopolitică a întregii regiuni a Caucazului de Sud, unde rolul unic al Rusiei este contestat de state care își construiesc propriile rețele de cooperare.
