Digitalizarea administrației fiscale transformă modul în care sunt verificate companiile din România. ANAF utilizează un volum tot mai mare de date, permițând o analiză mai amplă și compararea informațiilor din declarații, deconturi de TVA, RO e-Factura și alte raportări pentru a identifica neconcordanțe.
Avocatul Călin Stan subliniază că această evoluție schimbă accentul de la verificarea unei operațiuni individuale către analiza coerenței întregii activități economice a unei companii.
„Dacă în mod tradițional inspecțiile se concentriau pe aspecte mai degrabă de formă, precum existența facturilor și a documentelor justificative, îmbunătățirea capacităților ANAF de analiză a datelor duce la o evaluare integrată a acestora, care verifică realitatea economică din spatele declarațiilor fiscale ale contribuabililor”, explică Călin Stan.
Existența documentelor justificative rămâne importantă pentru companii, dar analiza ANAF include acum o diversitate mai mare de surse de informații. Informările publicate de ANAF în 2026 sugerează că autoritatea va verifica eventuale diferențe între datele declarate de contribuabili și cele din alte sisteme.
Neconcordanțe pot apărea între veniturile raportate pentru impozitul pe profit, datele din deconturile de TVA și informațiile transmise prin RO e-Factura, iar astfel de diferențe pot conduce la verificări suplimentare sau ajustări fiscale, în funcție de explicațiile oferite.
„Riscul fiscal nu mai este generat exclusiv de lipsa documentației justificative, ci și de absența reconcilierii între fluxurile de raportare din cadrul organizației”, precizează Călin Stan.
Companiile trebuie să demonstreze nu doar existența documentelor pentru o operațiune, ci și coerența informațiilor referitoare la acea operațiune în toate sistemele și raportările relevante.
Controalele fiscale se pot concentra, printre altele, pe serviciile furnizate între companii afiliate, inclusiv management, IT sau consultanță. Compactarea acestora necesită nu doar prezența unui contract și a unei facturi, ci și dovada prestării efective a serviciilor care au adus beneficii economice societății beneficiare.
Călin Stan afirmă că, în aceste cazuri, „existența documentelor justificative este o condiție necesară, dar nu și suficientă”, inspectorii având sarcina de a evalua atât prestarea serviciilor cât și beneficiul obținut.
În privința tranzacțiilor intragrup, vor fi verificate condițiile financiare, dobânzile aplicate și comparațiile între prețurile de transfer practicate între entități afiliate și cele aplicate între operatori independenți. Documentația referitoare la prețurile de transfer devine astfel esențială pentru justificarea acestor condiții.
Călin Stan subliniază importanța „analizei de congruență între realitatea economică din spatele operațiunilor și prețul de piață aplicat”.
Controalele fiscale vor lua în considerare, de asemenea, justificarea economică a cheltuielilor, inclusiv cele pentru servicii de consultanță, management sau publicitate. Problema nu este doar existența facturii, ci și capacitatea de a demonstra legătura dintre cheltuială și activitatea economică a companiei.
„Mesajul este că o factură și un contract nu garantează automat deductibilitatea fiscală dacă documentația nu reflectă substanța economică a operațiunii”, atrage atenția Călin Stan.
Digitalizarea administrației fiscale a crescut semnificativ volumul de informații de care dispune ANAF, inclusiv prin intermediul RO e-Factura, care oferă date suplimentare despre tranzacțiile companiilor.
Companiile trebuie să fie capabile să explice orice diferență între raportările lor, ceea ce înseamnă o gestionare mai atentă și o documentație clară a operațiunilor economice.
O astfel de schimbare în analiza fiscală impune o pregătire mai riguroasă a documentației, companiile fiind obligate să reconcilieze periodic datele și să asigure consistența dintre contabilitate, raportări fiscale și informații operaționale.
Călin Stan afirmă că „devine esențială capacitatea companiei de a demonstra coerența dintre toate datele sale fiscale, contabile și operaționale”.
Acest model de control fiscal subliniază importanța documentării complete a operațiunilor, analiza extinzându-se nu doar la existența documentelor, ci și la relația dintre acestea și realitatea economică.
Digitalizarea ANAF va conduce la o identificare mai precisă a zonelor cu riscuri fiscale, iar companiile trebuie să se pregătească pentru a explica orice diferențe identificate în analizele de risc.
