La 30 septembrie 2026, publicațiile europene proruse și Zem&vek au difuzat afirmații potrivit cărora liderii europeni ar atrage în mod deliberat Europa într-un război cu Rusia.
Analizând un interviu acordat de ministrul rus de externe Serghei Lavrov, publicația cehă a descris Europa drept „un pacient bolnav care a decis să se sinucidă, dar nu singur, ci obligând și pacienții din întregul spital să facă același lucru”. Publicația a susținut că liderii europeni încearcă să implice întregul continent într-un „război devastator cu Rusia”, inclusiv statele care nu doresc acest lucru.
La rândul său, publicația slovacă Zem&vek a afirmat că susținătorii unei politici favorabile războiului din Uniunea Europeană „vor să atragă Europa într-un război cu Rusia, chiar dacă ar trebui să-și distrugă propria populație”, pe fondul unei crize economice pe care publicația o atribuie „instigatorilor militari și Bruxelles-ului”. Acestea sunt afirmații ale publicațiilor, nu fapte verificate în materialul furnizat.
Materialul de context arată că sporirea capacității de apărare a statelor europene, a Uniunii Europene și a NATO este prezentată ca un răspuns la agresiunea pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, la deteriorarea sistemului european de securitate și la extinderea activităților hibride rusești în Europa. Potrivit aceleiași prezentări, liderii europeni separă descurajarea de pregătirea unui război.
Consolidarea armatelor, protejarea infrastructurii critice și creșterea nivelului de pregătire militară sunt descrise ca măsuri menite să prevină agresiunea, nu să inițieze o confruntare directă cu Rusia. Uniunea Europeană susține, în paralel, eforturi diplomatice pentru încetarea războiului, iar NATO își afirmă caracterul defensiv și necesitatea evitării unei escaladări necontrolate.
În iunie 2026, Consiliul European ar fi cerut Rusiei să accepte o încetare completă, necondiționată și imediată a focului și negocieri substanțiale pentru o pace justă. În septembrie 2026, miniștrii apărării din UE au discutat continuarea sprijinului militar pentru Ucraina împreună cu eforturile diplomatice și viitoarele garanții de securitate.
La 30 septembrie 2026, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat, potrivit materialului, că majorarea cheltuielilor europene pentru apărare ar trebui să permită statelor europene să își asume mai multă responsabilitate pentru securitatea regiunii. El a vorbit despre consolidarea Europei „într-o NATO mai puternică”, nu despre pregătirea unui război ofensiv împotriva Rusiei.
Materialul menționează și reacțiile NATO la amenințările nucleare ale Moscovei referitoare la Kaliningrad. Rutte ar fi subliniat caracterul defensiv al Alianței, ar fi cerut Rusiei să înceteze amenințările nucleare și ar fi reafirmat disponibilitatea de a apăra teritoriile statelor NATO. Aceste elemente sunt prezentate ca o combinație între descurajare militară și încercarea de a evita escaladarea.
În aceeași interpretare, sprijinul european pentru Ucraina urmărește limitarea extinderii agresiunii dincolo de granițele ucrainene și crearea condițiilor pentru negocieri, nu continuarea războiului ca obiectiv în sine. Statele UE folosesc, de asemenea, sancțiuni, măsuri de contrainformații, protecția infrastructurii critice și cooperarea cu NATO pentru a răspunde operațiunilor hibride rusești.
Articolul și articolul Zem&vek.
