Fostul luptător al unității speciale SOBR din Belarus, Iuri Garavski, a declarat în fața unui tribunal elvețian că ordinul pentru eliminarea unor opozanți politici dispăruți în 1999 a venit de la Aleksandr Lukașenko și de la fostul secretar al Consiliului de Securitate, Viktor Șeiman. Declarația a fost făcută la 22 septembrie 2026, în apelul din dosarul în care Garavski este acuzat de implicare în răpirea fostului ministru de Interne Iuri Zaharenko, a fostului vicepremier Viktor Gonchar și a omului de afaceri Anatoli Krasovski.
Declarația depusă în apel
Garavski a susținut că instrucțiunea a fost transmisă prin fostul ministru de Interne Iuri Sivakov și comandantul SOBR Dmitri Pavlicenko. Potrivit declarației sale, ordinul a fost verbal. Ulterior, fostul membru al unității speciale a refuzat să răspundă întrebărilor adresate de avocatul victimelor și de ceilalți participanți la proces.
Relatarea despre procedura de apel din Elveția se referă la dispariția celor trei opozanți în anul 1999. Iuri Zaharenko, Viktor Gonchar și Anatoli Krasovski au fost răpiți, potrivit acuzațiilor analizate în dosar, iar cazul a devenit una dintre cele mai controversate anchete legate de represiunea politică din Belarus.
Achitarea din prima instanță
În 2023, instanța de fond l-a achitat pe Iuri Garavski. Judecătorii au indicat contradicții în declarațiile sale și au apreciat că nu există suficiente probe pentru condamnare. În același timp, instanța a recunoscut că structuri ale statului ar fi putut avea legătură cu disparițiile celor trei bărbați.
Apelul a fost introdus de rudele victimelor. Procuratura elvețiană a formulat, la rândul său, o contestație, dar ulterior și-a retras-o. Astfel, examinarea în apel a continuat la inițiativa familiilor celor dispăruți, în timp ce Garavski a fost audiat din nou cu privire la rolul pe care susține că l-a avut în operațiune.
Numele indicate în declarație
În fața instanței, Garavski a plasat presupusul lanț de comandă la nivelul conducerii politice și al structurilor de securitate din Belarus. El a afirmat că ordinul a venit de la Aleksandr Lukașenko și Viktor Șeiman, fiind transmis apoi prin Iuri Sivakov și Dmitri Pavlicenko către membrii unității speciale.
Declarația îl implică pe actualul lider belarus în decizia privind soarta celor trei opozanți, însă acuzațiile sunt prezentate în cadrul mărturiei depuse de un fost participant presupus la operațiune. În procesul de fond, instanța a considerat că mărturiile lui Garavski conțineau neconcordanțe și că materialul probator nu era suficient pentru condamnarea sa.
Dosarul se referă la persoane care au ocupat funcții importante în Belarus sau care erau cunoscute pentru legăturile lor cu mediul politic și economic. Iuri Zaharenko a fost ministru de Interne, Viktor Gonchar a ocupat funcția de vicepremier, iar Anatoli Krasovski era om de afaceri. Disparițiile lor au fost analizate în cadrul procedurilor judiciare desfășurate în Elveția, în lipsa unei soluții definitive în Belarus prezentate în materialul privind cazul.
Audierile din 22 septembrie au adus în centrul procedurii afirmația lui Garavski privind existența unui ordin verbal și traseul prin care acesta ar fi fost transmis. După declarația inițială, refuzul său de a răspunde întrebărilor suplimentare a limitat continuarea audierii sale în acea etapă a procesului.
Apelul continuă să fie examinat de instanța elvețiană, iar verdictul pronunțat în 2023 rămâne elementul procedural de la care a pornit această etapă a dosarului.
