Regimul lui Aleksandr Lukașenko continuă să îi urmărească pe participanții la protestele din Belarus din 2020, inclusiv după expirarea termenului de prescripție de cinci ani prevăzut pentru articolul 342 din Codul penal. Potrivit unei relatări publicate la 17 septembrie 2026, autoritățile folosesc în continuare dosarele legate de manifestațiile de atunci pentru percheziții, rețineri, interogatorii și noi măsuri de presiune asupra cetățenilor.
Activiștii pentru drepturile omului consideră că această practică reprezintă o formă de presiune și de represiune extrajudiciară. În pofida expirării termenului de cinci ani pentru tragerea la răspundere în baza articolului 342, foștii participanți la proteste rămân vizați de acțiuni ale structurilor de securitate și de proceduri administrative sau penale.
Treizeci de persoane adăugate pe lista „extremiștilor”
În prima jumătate a anului 2026, până la 10 septembrie, 30 de persoane au fost adăugate pe lista persoanelor catalogate drept „extremiste” în legătură cu acuzații care includ articolul 342. Pentru trei dintre acestea, articolul 342 este singura încadrare menționată.
Cele mai multe persoane au fost incluse pe listă în baza articolului 361-4, referitor la sprijinirea activității extremiste. Această încadrare apare în cazul a 16 persoane. Articolul 361-1, privind crearea sau participarea la o formațiune extremistă, este menționat pentru opt persoane, iar articolul 130, referitor la incitarea la ură, pentru șase persoane.
În aceeași evidență apar cinci persoane în baza articolului 368, privind insultarea lui Aleksandr Lukașenko. Articolele 369 și 361 sunt menționate în câte patru cazuri. Informațiile au fost prezentate în materialul publicat de centrul pentru drepturile omului Viasna.
Percheziții și presiuni chiar și fără condamnări la închisoare
Potrivit informațiilor citate, autoritățile recurg la percheziții și în situațiile în care un dosar penal nu duce la privarea de libertate a persoanei vizate. Forțele de securitate pot amenința cu sechestrarea sau confiscarea bunurilor, pot ridica echipamente, pot convoca persoane la audieri și pot cere, sub presiune, semnarea unor declarații de recunoaștere.
Aceste declarații, descrise de apărătorii drepturilor omului drept „autoincriminări”, nu au valoare juridică, însă sunt folosite ca instrument de presiune psihologică. Ele pot servi, de asemenea, drept motiv formal pentru introducerea persoanelor în evidențele celor considerați neloiali de către autorități.
Practica menționată extinde efectele urmăririi asupra unor persoane chiar și atunci când nu este pronunțată o condamnare la închisoare. Perchezițiile, confiscarea echipamentelor, audierile și amenințările privind bunurile creează pentru cei vizați obligații și riscuri suplimentare, în afara unei sentințe definitive.
Listele administrative și consecințele pentru persoanele vizate
Includerea pe lista persoanelor catalogate drept „extremiste” poate avea efecte pe termen lung asupra celor înscriși. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, acest statut limitează libertatea de acțiune și complică viața de zi cu zi a persoanelor vizate. În unele cazuri, înscrierea este făcută fără respectarea unor garanții procedurale și fără un verdict judecătoresc corespunzător.
Activiștii consideră că folosirea listelor în acest mod transformă o măsură administrativă într-un instrument de pedepsire în afara unei proceduri judiciare complete. Ei susțin că autoritățile păstrează astfel posibilitatea de a relua presiunile asupra participanților la protestele din 2020, chiar și după expirarea termenului de prescripție pentru fapta inițial invocată.
Dosarele legate de manifestațiile din 2020 rămân, în acest fel, asociate cu noi percheziții, audieri și înscrieri pe liste oficiale. Datele pentru prima jumătate a anului 2026 indică faptul că măsurile împotriva persoanelor vizate continuă să fie aplicate, iar organizațiile pentru drepturile omului monitorizează în continuare cazurile.
