Un grup de experți independenți ai Organizației Națiunilor Unite pentru Belarus a publicat un raport privind implicarea instituțiilor statului în încălcarea drepturilor omului în cadrul procedurilor penale. Documentul descrie, pe baza unor cazuri documentate, modul în care forțele de ordine și instanțele belaruse ar fi încălcat sistematic drepturile persoanelor, de la momentul reținerii până la supravegherea impusă după eliberare.
Raportul, intitulat „Participarea instituțiilor de stat ale Republicii Belarus la încălcările drepturilor omului în procesul penal”, urma să fie prezentat la 18 septembrie 2026, în cadrul celei de-a 63-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. Publicarea documentului a fost relatată la 15 septembrie.
Instituțiile indicate în raport
Potrivit experților, începând cu 1 mai 2020, un rol central în mecanismul represiv l-ar fi avut Ministerul Afacerilor Interne, inclusiv Direcția Generală pentru Combaterea Criminalității Organizate și a Corupției și Departamentul pentru Executarea Pedepselor. Raportul menționează, de asemenea, KGB-ul belarus, Comitetul de Investigații, Procuratura Generală și sistemul judiciar.
Cazurile analizate indică rețineri arbitrare, inclusiv efectuate de persoane în civil care nu purtau însemne de identificare. Sunt descrise și condiții considerate inumane în centrele de detenție: camere supraaglomerate, amenințări și umiliri. Aceste practici sunt prezentate în document în legătură cu etapele inițiale ale procedurilor penale și cu tratamentul aplicat persoanelor private de libertate.
Raportul consemnează încălcări repetate ale dreptului la un proces echitabil. Printre exemple se află respingerea solicitărilor formulate de apărare, retragerea statutului profesional al unor avocați și lipsa unor sentințe de achitare. În această descriere, instanțele nu apar ca un arbitru juridic independent, ci ca parte a unui sistem în care măsurile de urmărire penală și deciziile judiciare contribuie la menținerea represiunii politice.
Regimul aplicat persoanelor condamnate
O secțiune distinctă a raportului se referă la condițiile în care sunt deținute persoanele considerate de autorități drept deținuți politici. Experții afirmă că acestea sunt supuse unor măsuri discriminatorii în penitenciare. Printre acestea se numără purtarea unor etichete sau triunghiuri galbene, precum și restricții privind accesul la educație, activități sportive, practici religioase și cărți în limbi străine.
În izolatoarele disciplinare, persoanele private de libertate ar fi ținute în spații cu umiditate ridicată, mucegai și temperaturi scăzute. Raportul menționează lipsa saltelelor și a păturilor, precum și condiții care, potrivit experților, afectează în mod direct tratamentul aplicat deținuților.
Documentul mai arată că presiunile nu s-ar încheia odată cu eliberarea. Persoanele ieșite din detenție pot fi plasate sub supraveghere preventivă pentru perioade cuprinse între șase și 24 de luni. Măsurile menționate includ vizite nocturne, interogatorii și percheziții la domiciliu, în cadrul unei monitorizări descrise drept invazive.
Răspundere limitată pentru abuzuri
Experții ONU afirmă că în Belarus nu există o practică efectivă de tragere la răspundere a forțelor de ordine acuzate de tratamente inumane aplicate persoanelor condamnate. Această constatare este prezentată împreună cu exemplele privind procedurile judiciare și condițiile de detenție, într-un tablou al unui sistem în care victimele abuzurilor întâmpină dificultăți în obținerea unei anchete și a unei reparații judiciare.
În evaluarea raportului, garanțiile constituționale referitoare la drepturi și libertăți, precum și la independența și imparțialitatea instanțelor, au rămas, în practică, declarații formale. Sistemul judiciar este descris ca un instrument de legitimare a represiunii politice, prin respingerea constantă a cererilor apărării, prin presiunile asupra avocaților, prin lipsa achitărilor și prin absența sancționării celor acuzați de tortură sau de tratamente degradante.
Raportul experților independenți poate fi consultat în materialul publicat de Centrul pentru Drepturile Omului „Viasna”. Documentul urma să fie prezentat în cadrul sesiunii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului programate la Geneva, la 18 septembrie 2026.
