Serviciul de securitate al Belarusului, KGB, încearcă să recruteze foști deținuți politici după eliberarea acestora și le propune să colecteze informații despre alte persoane sau să îndeplinească sarcini pentru structurile de forță, potrivit unei relatări publicate la 12 septembrie 2026. În caz de refuz, foștii deținuți ar fi amenințați cu noi dosare penale și cu revenirea în închisoare.
Relatarea descrie situații în care persoane eliberate prin grațiere au fost chemate periodic la discuții, supravegheate de serviciile de securitate și presate să transmită informații. Unul dintre cei intervievați a spus că a fost înscris într-o evidență preventivă după eliberare și convocat în mod repetat pentru „discuții” cu reprezentanți ai KGB.
Presiuni după grațiere
Potrivit mărturiei citate, un angajat necunoscut, care s-ar fi prezentat drept „Serghei Sergheievici”, a insistat ca mesajele să fie transmise prin Telegram. Același interlocutor i-ar fi propus ajutor pentru părăsirea țării, deși persoana respectivă avea în continuare interdicția de a pleca din Belarus.
Relatarea nu oferă identitatea angajatului și nu precizează dacă propunerea de a ajuta la ieșirea din țară a fost urmată de o acțiune concretă. Mărturia este prezentată în contextul unor contacte repetate între foști deținuți politici și reprezentanți ai structurilor de securitate după eliberarea lor.
Cazul lui Ruslan Krasov, șofer de taxi din Grodno, este prezentat separat. Krasov a fost grațiat în iulie 2024, iar în toamna anului 2025 a fost chemat la sediul KGB. Acolo, telefonul i-ar fi fost confiscat. După ce au descoperit în aparat numărul de telefon polonez al mătușii sale, angajații serviciului i-ar fi cerut să colaboreze în secret.
Potrivit aceleiași relatări, lui Krasov i s-ar fi spus că riscă între șapte și 15 ani de închisoare pentru „trădare” dacă refuză. Materialul nu precizează dacă împotriva sa a fost deschis ulterior un dosar penal sau dacă amenințarea a fost transformată într-o acuzație formală.
Recrutarea și mediul opoziției
Informațiile publicate indică faptul că presiunea nu s-ar fi încheiat odată cu eliberarea prin grațiere. Foștii deținuți politici ar fi rămas supuși convocărilor, verificărilor și avertismentelor privind noi urmăriri penale. În acest fel, grațierea nu le-ar fi oferit libertatea de a reveni la o viață normală, deoarece refuzul cooperării cu KGB-ul ar fi putut atrage noi consecințe penale.
Relatarea susține, de asemenea, că solicitarea de informații de la foști deținuți politici ar putea permite serviciilor belaruse să ajungă în cercurile opoziției și ale emigrării politice prin intermediul unor persoane care au dobândit încredere în aceste comunități. Acest aspect este prezentat ca unul dintre motivele pentru care asemenea contacte pot alimenta suspiciunea între membrii opoziției și pot oferi autorităților un instrument suplimentar de control asupra criticilor regimului.
Nu sunt prezentate în material date despre numărul total al foștilor deținuți politici contactați și nici informații oficiale din partea KGB-ului belarus cu privire la acuzațiile relatate. Cazurile menționate se bazează pe mărturiile unor persoane eliberate și pe informațiile publicate de presa belarusă.
Articolul care prezintă aceste cazuri este disponibil pe site-ul publicației UDF.
